ePrivacy and GPDR Cookie Consent by TermsFeed Generator

Viviana Brkarić: În ziua de astăzi, istroromâna nu mai este nici măcar „limba familiei”, ci „limba câtorva membri ai familiei”

Interviu realizat de: Mihaela Štriga Zidarić

Traducere: Oana Băcanu

Centrul de interpretareVlaški puti ( „Cărări vlahe”), foto: Valter Stojišić

Acum aproape trei ani, în noiembrie 2019, se înființa la Șușnievița[1], în comuna Kršan din Istria, la granița Parcului Natural Učka, Ecomuzeul Vlaški puti ( „Cărări vlahe”). Având un concept interesant și contemporan, acest loc va deveni cu siguranță unul dintre punctele de atracție de neratat pentru vizitatorii Istriei. Misiunea muzeului, așa cum este prezentată pe pagina web a acestuia, este „valorizarea și prezentarea istoriei sociale și a tradiției culturale din Șușnievița și localitățile învecinate, punând un accent deosebit pe transmiterea cunoștințelor despre limba și cultura vlahă (așa-numita istroromână)”. Trebuie spus că în Șușnievița și satele din jur, Bârdo, Costârcean, Zankovți, Letai, Noselo și Sucodru, trăiesc vorbitorii limbii vlahe, limbă care, alături de cea vorbită mai la nord, în localitatea Jeiăn, din 2007 a fost introdusă pe Lista patrimoniului cultural imaterial protejat din Registrul bunurilor culturale din Republica Croația sub denumirea „idiomuri istroromâne”.

Istroromâna este unul dintre cele patru dialecte istorice ale limbii române, prezent în peninsula Istria de la finele secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea, și anume după sosirea vlahilor balcanici prin Dalmația de nord, și este legată de celelalte trei dialecte (dacoromâna, aromâna și meglenoromâna) la nivel lexical, fonetic/fonologic, morfologic și sintactic. Ca atare, reprezintă un subiect de interes științific atât pentru cercetătorii români, cât și pentru cei croați (după cum a explicat și academicianul August Kovačec în interviul pentru al doilea număr al revistei Verso). Dar numărul vorbitorilor nativi este tot mai mic, de aceea este de lăudat seria de inițiative pentru conservarea acestor graiuri. O astfel de inițiativă este și Ecomuzeul Vlaški puti, găzduit de parterul clădirii școlii din Șușnievița, renovată în anul 2016 cu fonduri asigurate de două țări, Croația și România.

Am stat de vorbă cu Viviana Brkarić, directorul Centrului de interpretare, despre limba oficială a ecomuzeului, și anume limba vlahă, și despre păstrarea acesteia în condiții tot mai dificile.

Viviana Brkarić, foto: arhivă personală

Felicitări pentru numirea recentă în funcția de director al Instituției publice a Centrului de interpretare Vlaški puti din Șușnievița! Dumneavoastră sunteți, printre altele, și cea care a avut ideea proiectului Ecomuzeului Vlaški puti Cum se identifică centrul, folosiți termeni de specialitate cum ar fi comunitatea „istroromână” sau acesta este un termen nefiresc pentru vorbitorii de vlahă și jeiană („vlåški” și „žejånski”)?

Vă mulțumesc pentru felicitări. Centrul de interpretare Vlaški puti este o instituție publică de cultură al cărei fondator este Comuna Kršan și va prezenta și promova mereu patrimoniul material, imaterial și natural de pe teritoriul Comunei Kršan. Centrul de interpretare Vlaški puti face parte integrantă din conceptul Ecomuzeului Vlaški puti, care reprezintă un loc de valorizare și prezentare a culturii sociale și tradiționale și a istoriei zonei Șușnievița prin conceptul de peisaj cultural. Peisajul cultural a luat naștere prin acțiunea forțelor naturale și a activităților umane de-a lungul istoriei. Ecomuzeul este compus din Centrul de interpretare și Mediatecă, ambele amplasate în vechea școală locală, și din poteci tematice prin Parcul Natural Učka, direct legate de viața și activitățile comunității. Ați remarcat bine că pentru noi termenul de comunitate „istroromână” este nefiresc și preferăm să folosim termenul de vorbitori ai limbii vlahe și vorbitori ai limbii jeiane.

Cum a fost parcursul până la inaugurarea Ecomuzeului? A beneficiat Centrul de sprijinul statelor croat și român, respectiv al Uniunii Europene?

Ideea de înființare a Ecomuzeului a apărut după ce a fost renovată clădirea școlii din Șușnievița. Renovarea fusese necesară din cauza pericolului de dărâmare a unei părți din structura acoperișului. Am fost invitată la o întâlnire inițiată de primăria comunei Kršan și de prefectura județului Istria și am primit sarcina de a realiza o soluție conceptuală pentru spațiul aflat la parterul clădirii școlii. Din echipa de proiect au mai făcut parte și Valter Stojšić și Tamara Nikolić Đerić. După realizarea conceptului Ecomuzeului Vlaški puti, a fost nevoie de asigurarea fondurilor pentru implementare. Am aflat despre licitația de proiecte a Uniunii Europene destinată parcurilor naturale și naționale. Auzisem că Parcul Natural Učka pregătise un proiect pentru acea licitație. Ideea Ecomuzeului Vlaški puti i-a plăcut directorului Egon Vasilić, se potrivea perfect cu proiectul lor Učka 360˚ și, astfel, înființarea Centrului de interpretare Vlaški puti, ca parte a proiectului Učka 360˚, a fost finanțată de Uniunea Europeană cu 85% , restul de 15 % din fonduri fiind asigurat de primăria comunei Kršan.

Ce oferă vizitatorilor Ecomuzeul? Pagina web promite un concept foarte interesant în trei părți (Centrul de interpretare, Mediateca și potecile tematice) prin care muzeul iese în afara clădirii, în peisajul parcului natural Učka, iar vizitatorilor potecilor tematice le este oferită chiar și o aplicație mobilă…

Ecomuzeul Vlaški puti este alcătuit din Centrul de interpretare, Mediatecă și potecile tematice Putevima kontrabanda („Pe cărările contrabandei”). Expoziția multimedia a Centrului de interpretare le permite vizitatorilor să se familiarizeze cu istoria socială a Șușnieviței și a împrejurimilor, punând accentul pe limba vlahă. Ea este și limba oficială a Ecomuzeului. Legendele și întregul material audiovizual trimit la dialectul sus-numit cu scopul sensibilizării publicului și a populației locale cu privire la bogăția culturală a acestei zone. În Mediatecă vor avea loc ateliere educative, se va putea căuta material în limbile vlahă și jeiană și publicații în format digital despre limbă și comunitatea lingvistică, precum și publicații tematice dedicate patrimoniului local.

Povestindu-le despre contrabandă, potecile tematice îi familiarizează pe vizitatori cu o parte a istoriei locale și le oferă ocazia să parcurgă trasee captivante prin Parcul natural Učka. Contrabanda, comerțul clandestin, a avut loc în anii ’30 ai secolului trecut când, în timpul stăpânirii italiene, provincia Kvarner fusese proclamată „zona franca” – zona liberă vamală. Ea cuprindea Rijeka, Opatija, Ičići, Ika, Lovran, Mošćenička Draga și Matulji. În această zonă, mărfurile de larg consum erau mai ieftine decât în zonele învecinate astfel încât localnicii au găsit un nou mod de a-și câștiga existența: făcând contrabandă cu mărfuri din zona liberă.

Vizitatorii pot descărca gratuit pe telefon aplicația mobilă Putevima kontrabanda (Pe cărările contrabandei), care îi va conduce pe trei rute propuse. Toate cele trei trasee vor include diverse situri din patrimoniul natural și cultural însoțite de înregistrări video și audio, fotografii și informații despre caracteristicile și particularitățile naturale, siturile importante, precum și informații utile referitoare la cele mai apropiate magazine, posibilități de cazare, restaurante ș.a.m.d.

Cum au întâmpinat vorbitorii acestui dialect proiectele Centrului de interpretare?

Centrul de interpretareVlaški puti ( „Cărări vlahe”), foto: Valter Stojišić

Locuitorii din zonă și vorbitorii nativi au fost implicați de la bun început în implementarea proiectului, au participat ca povestitori la înregistrarea unor filme scurte pentru expoziție, ne-au oferit fotografii și obiecte vechi, ne-au împărtășit poveștile lor de viață. Unii dintre localnici s-au implicat în realizarea de suveniruri artizanale, care se vând în magazinul de suveniruri din cadrul Ecomuzeului. Copii sunt implicați în proiecte pe care le derulăm în Ecomuzeu în colaborare cu asociația Spod Učke („La poalele muntelui Učka”). Începând cu toamna trecută am demarat proiectul Očuvajmo svoj jezik i tradiciju („Să ne păstrăm limba și tradiția”), în care școlarii învață elementele de bază ale limbii vlahe. Pentru cei mai mici avem un atelier de joacă Puljići („Puișorii”) care se derulează din anul 2011 și cu ajutorul căruia, prin diverse activități, încurajăm copiii să învețe limba vlahă. În cadrul proiectului (Ne)skrivena Istra („Istria (des)tăinuită”) organizăm deja de opt ani ateliere de istorisire în care deseori povestitorii sunt vorbitori de vlahă și jeiană. O parte din acel proiect se desfășoară și în spațiul Ecomuzeului.

Limba vlahă este prezentă în Istria de mai mult de un mileniu, dar astăzi au rămas / mai sunt doar câteva sute de vorbitori. Care este viitorul ei? În ce mod împiedică Ecomuzeul scăderea numărului de vorbitori ai limbilor vlahă și jeiană?

Din păcate, limbile vlahă și jeiană sunt limbi extrem de amenințate. În ultimele decenii s-a întrerupt transmiterea naturală de la părinți la copii. În toate cele patru sate (Noselo, Șușnievița, Sucodru, Bârdo, Letai), în care se vorbește în mod tradițional limba vlahă, astăzi au mai rămas poate vreo cincizeci de vorbitori. Situația nu este mult mai bună nici în Jeiăn, unde astăzi mai sunt mai puțin de treizeci de vorbitori nativi ai limbii jeiane. Există mai mulți vorbitori în orașele mai mari, unde s-a stabilit o parte a populației din satele menționate mai sus. Noi, la Ecomuzeu, pe lângă faptul că organizăm ateliere de învățare a limbii vlahe pentru copii, ne ocupăm și cu documentarea limbii, cu prezentarea și valorizarea limbilor vlahă și jeiană precum și cu impulsionarea vorbitorilor să transmită limba generațiilor mai tinere. Strângem istorisiri ale vorbitorilor nativi în format audio și video, colectăm material despre aceste limbi și îl pregătim pentru a fi consultat în Mediatecă în format digital. Lucrăm la crearea de conținut educativ pentru învățarea limbii vlahe, organizăm ateliere de familiarizare cu meșteșugurile tradiționale. Am înregistrat un scurt metraj despre fabricarea coșurilor împletite din răchită în limba vlahă. În Șușnievița, organizăm diverse evenimente și manifestări legate de limba vlahă și de viața comunității locale. Prin toate aceste activități dorim să amânăm dispariția acestui tezaur al nostru. Sunt mulțumită de activitatea comunității locale, dar sper să se implice și mai mult. La atelierul de joacă Puișorii, pe care îl desfășurăm ca activitate a asociației Spod Učke, participă doisprezece copii, iar în proiectul Să ne păstrăm limba și tradiția participă patru elevi care merg la școală în Șușnievița.

Există cooperare între locuitorii din Jeiăn și cei din Șușnievița?

Cea mai intensă colaborare dintre locuitorii din Jeiăn și Șușnievița a fost pentru proiectul Conservarea limbilor vlahă și jeiană (Očuvanje vlaškog i žejanskog jezika)la care au contribuit asociațiile Tragovi, Žejane și Spod Učke. Având în vedere faptul că asociația Žejane nu mai este activă, în ultimii doi ani am colaborat cu cei din Jeiăn în proiectul (Ne)skrivena Istra și pentru colectarea de material pentru Mediateca Centrului de interpretare Vlaški puti. Asociația Žejane s-a contopit în septembrie 2018 cu asociația Žejanski zvončari ( „Clopotarii din Jeiăn”). Astfel, toate activitățile care au avut drept scop păstrarea și promovarea limbii, de la începutul pandemiei, au fost desfășurare în cadrul asociației Žejanski zvončari. Am avut o colaborare excelentă cu dr. Robert Doričić, care a contribuit la colectarea materialelor și organizarea arhivei Ecomuzeului, dar și ca povestitor în limba jeiană în cadrul proiectului Istra (des)tăinuită, și colaborarea noastră va continua și în proiectele viitoare. Având în vedere că vlaha și jeiana reprezintă două variante ale așa-numitului dialect istroromân, ne-am dorit să prezentăm ambele variante. În filmele documentare pe care le-am realizat în ultimii ani sub egida asociației Spod Učke, cum ar fi Oare curentul electric a ucis vrăjitoarele? (Je letrika ubila štrige?), Leacurile împotriva vrăjitoriei (Medižije kontra štrigarije) și Contrabandă (Kontraband) am avut povestitori atât în vlahă cât și în jeiană.

Ce caracteristici sociale sau lingvistice aparțin doar locuitorilor din Jeiăn, respectiv din Șușnievița?

Din câte cunosc eu, ca profan, există o anumită diferență între cele două variante ale limbii în ceea ce privește vocabularul conservat, respectiv formele lingvistice păstrate. Ceea ce îmi dau seama, ca vorbitoare a limbii vlahe, este că în această limbă există un număr mare de cuvinte împrumutate din italiană, respectiv din dialectul venețian și croata čakaviană din satele învecinate cu care vorbitorii de vlahă au avut contact. Pe de cealaltă parte, în limba jeiană, atunci când vorbim de împrumuturi, există un număr mai mare de germanisme și împrumuturi din limba slovenă, precum și din satele învecinate care vorbesc croata čakaviană. Dacă ne uităm la locul principal unde se vorbește limba, în Jeiăn ea a rezistat mai mult timp ca „limba satului”, dar astăzi în ambele comunități lingvistice ea nu mai este nici măcar „limba familiei”, ci doar „limba câtorva membri ai familiei”.

În copilărie vă petreceați vacanțele în Noselo, și până la urmă v-ați și stabilit acolo. Cu cine comunicați în limba vlahă?

Cu tatăl meu, prietenele mele, cu localnicii – mai ales oral.

Centrul de interpretareVlaški puti ( „Cărări vlahe”), foto: Valter Stojišić

Atelierul de joacă „Puljići nu este unica dumneavoastră experiență creativă. Ați făcut parte din Asociația Ri Eko Rijeka, sunteți muziciană și cântați într-o formație, ați participat la diverse proiecte care au ca scop păstrarea limbilor vlahă și jeiană, și ați experimentat și scrierea unui scenariu de film pentru Oare curentul electric a ucis vrăjitoarele. Care sunt toate domeniile de viață unde cultivați limba vlahă și în ce mod?

Lucrez la crearea de materiale educative pentru învățarea limbii, sunt autoarea unor cântece pentru copii înregistrate pe CD-ul destinat învățării limbii vlahe Viro ku mire / Pođi sa mnom ( „Vino cu mine”), am conceput piese de teatru pentru copii în limba vlahă, sunt coautoare a cărții de bucate în limba vlahă Če ran munkå? / Što ćemo jesti? ( „Ce vom mânca”?).

După cum am mai spus, limba vlahă este prezentă în toate filmele pentru care am fost coautoare (Oare curentul electric a ucis vrăjitoarele / Je letrika ubila štrige?, Leacurile împotriva vrăjitoriei / Medižije kontra štrigarije, Contraband / Kontraband, Coșurile împletite / Sprte).În ultimii doi ani, împreună cu Valter Stojšić, am lucrat la crearea de conținut digital în limba vlahă destinat celor tineri, cum ar fi scurt-metrajele de animație Bora ši sorele / Bura i sunce ( „Bora și soarele”), Čârčâku ši furniga / Cvrčak i mrav ( „Greierul și furnica”), Šåpte korbi / Sedam gavrana ( „Șapte corbi”).

Are Ecomuzeul „Vlaški puti în plan noi proiecte în viitorul apropiat?

Continuăm cu proiectul Să ne păstrăm limba și tradiția, plănuim să continuăm crearea de conținut digital în limba vlahă, lucrăm la un nou film documentar. În permanență se face ceva nou, cât ne permit timpul și resursele financiare. Fonduri pentru proiectele asociației Spod Učke primim în urma participării la licitații publice. Este vorba de fonduri oferite de Prefectura județului Istria, Prefectura județului Primorje-Gorski kotar, Ministerul Culturii Republicii Croația și primăria comunei Kršan, dar și de fonduri puse la dispoziție de entități economice, cum ar fi HEP. Centrul de interpretare Vlaški puti este finanțat din bugetul Primăriei comunei Kršan pentru activitatea sa curentă, iar pentru programe concurăm la licitațiile publice de proiecte, la fel ca Asociația. Anul trecut și anul acesta am primit finanțare din partea Prefecturii Istria și sperăm că ne va sprijini și Ministerul Culturii din Republica Croația.

Traducere: Oana Băcanu


[1] Echivalente croate și istroromâne ale toponimelor din text sunt: Šušnjevica (Sušnjevicę/Šušnjevicę), Jesenovik (Sukodru), Brdo (Bârdo), Kostrčan/Kostrčani (Kostârčån), Zankovci, Letaj (Letåj), Nova Vas (Noselo), Žejane (Žejân).

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.