Miruna Vlada / Foto: Bianca Dobrescu
dacă realitatea e construită atunci și noi înșine suntem construiți. și când nu mai iubim suntem lăsați în paragină. sunt constructivistă pentru că empatizez cu obiectele din jur bosnia bin ich
ako je stvarnost konstruirana i mi smo iskonstruirani. i onda kada više ne volimo, ostavljeni smo ruševini. konstruktivistkinja sam jer suosjećam sa predmetima oko sebe. bosnia bin ich
partajul e un război de destrămare. al fostei Iugoslavii și al fostei femei din mine. partajul meu e patria mea mâncată de molii. tot ceea ce am câștigat prin luptele noastre separatiste. bosnia e un partaj. 6 litere ca 6 state ale fostei iugoslavii. asta trebuie să rețin de aici. tot ceea ce vom putea fi – e al fostei. totul aparține fostei.
partaža je rat raspadanja. bivše Jugoslavije i bivše žene u meni. moja partaža je moja domovina moljcima izjedena. sve ono što sam pridobila kroz naše separatističke bitke. bosna je partaj. 6 slova za 6 država bivše jugoslavije. to je jedino što trebam zapamtiti. sve što ćemo ikada moći biti – njeno je. sve pripada prošloj.
bosnia e cea mai bună dintre lumile imposibile.
bosna je najbolja od svih nemogućih svjetova.
ai casca la tine? pentru partaj ai nevoie de cască, cotiere și genunchiere îți poți face brusc din orice obiect de uz intim un scut începi să te aperi fiindcă începi să ataci să nu vii aici fără cască
imaš li kacigu sa sobom? za partažu trebat će ti kaciga, štitnici za laktove i koljena lako si možeš izraditi od bilo kojeg ličnog predmeta štit počinješ da se braniš jer počinješ da napadaš nemoj da bi došao ovdje bez kacige
nu sunt o femeie abandonată sunt o femeie ce se abandonează când am plecat mi am fredonat în gând un cântecel de leagăn totul e ca un fel de caricatură o prăpastie adâncă de 30 de ani ca un bazin de 2 m fără apă în care sinucigașul optimist nu își rupe decât 2 coaste și buza de sus
ja nisam napuštena žena ja sam žena koja se napušta odlazeći, zujala mi je kroz misli uspavanka sve je jedna obična karikatura provalija duboka 30 godina poput bazena od 2 metra bez vode u kojem optimist samoubica ne lomi više od 2 rebra i gornje usne
ospitalitate și otravă
„să respiri doar atât
cât să poți suferi.”
Ljubomir Simović
am ajuns aici precum Mis Irby, asistenta de război *
derutată și entuziastă, dornică de a și da trupul unei cauze pierdute
cine vine aici nu mai pleacă
cine vine aici devine asistentă medicală
aici internăm pe fiecare
asta spun și documentarele BBC și Wikipedia
o poezie pe care toți o știm pe de rost
și tot degeaba
* Mis Irby este numele de alint dat Adelinei Paulina Irby (19 decembrie 1831 15 septembrie 1911), misionară creștină originară dintr o familie nobilă din Anglia, scriitoare și sufragetă, o figură emblematică pentru întreaga regiune a Balcanilor în perioada de decădere a Imperiului Otoman. În urma călătoriei de circa 5 ani de zile prin întreaga peninsulă Balcanică, Miss Irby a scris un jurnal cu impresii vii despre aceste teritorii Notes on the South Slavonic Countries in Austria and Turkey in Europe (1862) și a deplâns soarta slavilor creștini din Imperiul Otoman, cu precădere lipsa accesului la educație a tinerelor fete. În 1870 a fondat o școală de fete la Sarajevo și s a dedicat îngrijirii a numeroși refugiați și râniți. În ultima perioadă a vieții s a stabilit la Sarajevo, unde a și murit. În 2013 s au celebrat 100 de ani de la moartea ei şi ceremonii de comemorare au avut loc în toate statele fostei Iugoslavii pentru a marca spiritul ei de sacrificiu, curaj și determinare. La Belgrad, o stradă a fost numită în amintirea ei Ulica Mis Irbijeve. În perioada comunistă strada a fost redenumită Ulica Zage Malivuk, după numele unui activist al Partidului Comunist Iugoslav (KPJ) și partizan în al Doilea Război Mondial, activist Zagorka „Zaga” Malivuk. În 2004, strada a reprimit numele Paulinei Irby. În onoarea ei autoritățile au denumit și o stradă din centrul orașului Sarajevo (Ulica Miss Irbina). Aceasta a fost strada unde am locuit în Sarajevo în 2013 și astfel am aflat povestea ei.
gostoprimstvo i otrov
„da dišeš samo onoliko
koliko možeš da patiš“
Ljubomir Simović
ovdje sam stigla kao Miss Irby, pomoćnica u ratu
*
zbunjena i oduševljena, željna da daruje svoje biće jednom
izgubljenom slučaju
ko ovdje dođe više ne odlazi
ko ovdje dođe postaje medicinska sestra
ovdje interniramo svakog ponaosob
to kažu i dokumentarci na BBC-u i Wikipedija
stihovi koje svi znamo napamet
i uzalud
* Miss Irby je ime od milja dodijeljeno Adelini Paulini Irby (19. decembar 1831. – 15. septembar 1911), kršćanskoj misionarki porijeklom iz engleske plemićke porodice, spisateljici i borkinji za ženska prava, ključnoj figuri na području cijelog Balkana u periodu raspada Otomanske imperije. Nakon petogodišnjeg putovanja po cijelom Balkanskom poluostrvu, Miss Irby je napisala dnevnik vrlo živućih utisaka o ovoj teritoriji Notes on the South Slavonic Countries in Austria and Turkey in Europe (1862) oplakujući (ne)sreću Slavena kršćana Otomanskog carstva, naročito nemogućnost pristupa edukaciji mladih djevojaka u to vrijeme. 1870. godine zasnovala je školu za djevojke u Sarajevu i posvetila se brizi o brojnim izbjeglicama i ranjenima. U posljednjim godinama života nastanila se u Sarajevu, gdje je i preminula. 2013. godine obilježena je stogodišnjica njene smrti. Komemorativna svečanost održana je u svim državama bivše Jugoslavije kako bi se istakao njen požrtvovani duh, hrabrost i odlučnost. U Beogradu je postojala ulica koja je nosila njeno ime – Ulica Mis Irbijeve koja je za vrijeme komunističkog perioda dobila novo ime, Ulica Zage Malivuk, po imenu jedne od aktivistkinja Jugoslovenske komunističke partije (KPJ) i partizanke za vrijeme Drugog svjetskog rata, Zagorka Zaga Malivuk. 2004. godine ulica je ponovno imenovana po Paulini Irby. U njenu čast, vlasti u Sarajevu su imenovale ulicu u centru grada (Ulica Miss Irbina). Ovo je ulica u kojoj sam živjela u Sarajevu 2013. godine, ulica koja mi je otkrila priču o Miss Irby.
Știi ce am să fac:
am să ți stric jucăria
numită durere.
Miroslav Antić
suntem niște vampiri.
stoarcem tot ce putem din dezastrele noastre.
voi ne premiați și ne mângâiați pe cap
noi stoarcem și stoarcem de douăzeci de ani
de două sute de ani
suntem un fel de muzeu în aer liber
un muzeu al dezastrelor
voi sunteți ghizii
ne arătați dezastrele noastre pe hartă
și apoi noi aplaudăm
dar tot nu reușim să ne mângâiem pe cap unii pe alții
și nimeni nu mai știe unde a început și unde s a sfârșit
filmul ăsta cu vampiri
într o Europă cu unghiile frumos tăiate
noi suntem bucata aia care își
roade unghiile până la sânge
care își roade granițele până la sânge
după naționalism nu ne mai rămân decât cimitirele
unde stăm unii peste alții
„țara mea plină de glorii
țara mea mâncată de molii
țara mea născută din fobii
țara mea rămasă fără jucării”
Znaš šta ću ti učiniti:
pokvariću ti igračku
koja se zove bol
Miroslav Antić
mi smo kao neki vampiri
sišemo sve što se može iz naših neuspjeha
vi nas nagrađujete i po glavi milujete
dok mi sišemo i sišemo dvadeset godina
dvjesto godina
poput muzeja smo na otvorenom
muzej neuspjeha
vi ste vodiči
pokazujete nam naše promašaje na karti
mi aplaudiramo
ali ne uspjeva nam baš nikako da jedni druge pomilujemo po glavi
i niko više ne zna gdje je počeo a gdje se završava
ovaj film sa vampirima
usred Europe sa prekrasno uređenim noktima
mi smo onaj komadić koji
si grize nokte do krvi
koji si grize granice do krvi
poslije nacionalizma ništa osim groblja nam ne ostaje
tamo gdje smo jedni preko drugih
„zemljo moja slave vrijedna
zemljo moja moljcima najedena
zemljo moja iz fobija rođena
zemljo moja bez igrački ostavljena“
unele camere au un miros puternic
de mucegai.
un miros stătut
care îți intră repede pe sub piele
un miros care îți rămâne în păr
devii captiv de îndată ce ai ajuns aici
sunt camerele neaerisite ale istoriei
o țară cu granițele blocate
suntem cei mai ospitalieri din europa
nimeni nu a mai deschis geamul aici
de zeci de ani
mă invită mereu înăuntru
„simte te ca acasă” îmi zic
dar camerele miros uneori a molii
alteori pur și simplu a rană
precum camera unui cuplu căsătorit de 50 de ani
și fără copii
unde fiecare obiect are locul lui
și fiecare mișcare e gândită ca să primească
un răspuns un ecou
să îți amintească de singurătate
au fost ospitalieri
m au invitat să intru în casa lor
unele camere miros a otravă de șoareci
am rămas aici.
între filele manualelor de istorie recentă
doar molii strivite, împăiate.
u nekim sobama snažno miriše buđ ustajao miris koji se munjevito uvuče pod kožu ostane ti u kosi postaješ zatočenik kada si dospio ovdje to su neprozračene sobe povijesti zemlja sa blokiranim granicama najljubazniji smo domaćini u Europi gdje niko nije otvorio prozor već deset godina uvijek me pozove unutra „raskomoti se kao kod kuće“ kaže mi ali sobe mirišu na moljce ponekad jednostavno na ranu kao soba para vjenčanog 50 godina, bez djece gdje svaki predmet svoje mjesto ima i svaki je pokret promišljen da primi odgovor, eho da te podsjeti na samoću bili su gostoljubivi pozvali su me da uđem u njihov dom neke od soba mirišu na otrov za miševe tu sam ostala. među karticama udžbenika skorije povijesti samo zgaženi, preparirani moljci. Prijevod: Aida Šošić
