ePrivacy and GPDR Cookie Consent by TermsFeed Generator

Evelina Rudan: Pjesme / Poezii

Traducere: Goran Čolakhodžić și Adrian Oproiu

BALKON

S balkona se ne vidi more.
Ne, ne vidi se more s ovog balkona.
Ima već par godina da tražim po obzoru,
ali ništa. Nema mora koje se njiše u daljini.
Ni rijeke u zamjenu.
Da napregnem pogled možda bih došla do jezera.
Jednog mirnog, nepomućenog jezera
po kojem plivaju patke i rastu lopoči.
Rascvjetavaju se u praskozorje i sklapaju uvečer.
Ali još ne naprežem, još koju godinu,
a onda ću popustiti.
Jer voda je voda. Moči i jedna i druga.
Na kraju se možda zadovoljim i kišom, 
koja će padati kao u jednom makedonskom romanu
od prve do zadnje stranice.
Da, to mogu zamisliti:
stojim na balkonu,
i dalje nema mora, nema rijeke, nema jezera,
ali pada kiša, pada i ne staje.
Pada toliko dugo
da će jednom postati milosna.
Mora.
/Sve kiše koje toliko dugo padaju postaju milosne./

--------------

BALCONUL

De la balcon nu se vede marea.
Nu, nu se vede marea de la acest balcon.
Sunt deja mai mulți ani de când tot caut la orizont,
dar nimic. Nu e nicio mare care să se legene în depărtare.
Și nici un râu să-i țină locul.
Dacă mi-aș încorda privirea, poate că aș vedea până la lac.
Un lac liniștit, netulburat
pe care înoată rațe și cresc nuferi.
Înfloresc când se crapă de ziua și se închid seara.
Dar încă nu o încordez, încă un an-doi
și voi ceda.
Că apa e apă. Udă, oricare ar fi.
Într-un final poate că mă mulțumesc și cu ploaia
care va cădea, ca într-un roman macedonean,
de la prima până la ultima pagină.
Da, aceasta pot să-mi imaginez:
stau pe balcon,
în continuare nu e mare, nu e râu, nu e lac,
dar plouă, plouă și nu se oprește.
Plouă atât de mult timp
încât la un moment dat ploaia devine miloasă.
Trebuie să devină.
/Toate ploile care cad atât de mult timp devin miloase./
GRUDE

Tri milijuna gruda izradila sam te zime,
tri milijuna gruda na puteljku uz kuću.
Zagradili su kuću, dimnjak, stablo pokraj,
sve susjede, sve zgrade do njih, vrtove,
stričev rovokopač i bakinu radionicu.
Stajala sam usred te gomile i naginjala glavu,
malo lijevo, malo desno i mrštila se.
Hoće li biti dovoljno, hoće li biti dovoljno
tih tri milijuna gruda 
koje me natkriljuju, ništa od njih ne vidim?
Ništa ne vidim, a čujem samo tihu bjelinu,
šušti kao što šušti glas:
Je li dosta, je li dosta?
Nije! Ta nikad nije dosta.
Nikad nije dosta.
Nema toga.
Nema čak ni ako se sruše na me.
Nema čak ni ako lavež pasa
(otkud su se pojavili psi?)
čak ni ako lavež pasa stvori lavinu,
čak ni ako grude polete u nebo,
čak ni ako čardak same od sebe,
same od sebe tamo izgrade.
Ali ako ga izgrade, neka me dignu.
Neka me dignu, 
za trud makar,
za račun neke od misli
koja mi se odvojila 
besvjesno. I ugrijala neku,
nekog tko je nije očekivao,
tko joj se nije nadao,
nekog posve nepoznatog,
tko skida cipele u predvorju,
tko piše pismo, čita poslanicu
igra fliper, toči vino, jede žgance.
Plutat ću u tom čardaku
od snježnih gruda
I prebrojavat ih.
Bit će vremena.
BULGĂRII

Trei milioane de bulgări am făcut în acea iarnă,
trei milioane de bulgări pe poteca de lângă casă.
Au îngropat casa, coșul, copacul din apropiere,
toți vecinii, toate clădirile din jurul lor, grădinile,
buldozerul unchiului și atelierul bunicii.
Stăteam în mijlocul acestui morman și înclinam capul
ba la stânga, ba la dreapta și mă încruntam.
Oare vor fi de-ajuns, vor fi de-ajuns
aceste trei milioane de bulgări
în a căror umbră stau, nu mai văd nimic din cauza lor?
Nu mai văd nimic și aud doar albeața tăcută
susurând cum susură și vocea:
Ți-e destul, ți-e destul?
Nu! Păi niciodată nu-i destul.
Niciodată nu-i destul.
Nu există.
Nu e destul chiar dacă se prăbușesc peste mine.
Nu e destul chiar dacă lătratul câinilor
(de unde or fi apărut câinii?),
chiar dacă lătratul câinilor declanșează o avalanșă,
chiar dacă bulgării decolează spre cer,
chiar dacă de la sine construiesc acolo un ceardac
chiar dacă de la sine construiesc.
Dar dacă construiesc, să mă înalțe.
Să mă înalțe, 
măcar pentru efortul meu,
datorită unui gând 
care s-a desprins de mine
inconștient. Și care a încălzit pe unul,
pe una care nu se aștepta la el,
care nu spera la el,
pe cineva total necunoscut,
care se descalță în antreu,
care scrie o scrisoare, citește o epistolă,
joacă flipper, toarnă vin, mănâncă mămăligă.
Voi pluti în ceardacul acesta
din bulgări de zăpadă
și-i voi număra
Va fi timp.
VREMEŠNA GOSPOĐA

Vremešne gospođe vješaju plahte na sivim prozorima,
lišće ozebla hrasta miriše na svježe obojane zidove,
vreće s mačkama kotrljaju se niz pločnik,
a lijepe stjuardese tek što nisu sletjele.
Da bi to bio dobar dan, moram zatvoriti vrata
jer kad su mi vrata otvorena,
mačke ulaze, mirisi izlaze, stjuardese su uvijek u zraku,
a ja postajem vremešna gospođa bez plahti i popluna
za vješanje, otresanje i spremanje.
Tad me sivi prozori stišću 
kao da sam dojka mlade djevojke
u rukama mladića koji je o strasti učio
iz časopisa na susjednom kiosku.


DOAMNA VÂRSTNICĂ

Doamnele vârstnice își întind cearșafurile la ferestrele cenușii,
frunzele stejarului degerat miros a pereți proaspăt zugrăviți,
sacii cu pisici se rostogolesc de-a lungul trotuarului
și frumoasele stewardese peste o clipă vor ateriza.
Ca aceasta să fie o zi bună, trebuie să închid ușa
pentru că atunci când ușa îmi rămâne deschisă
intră pisicile, ies mirosurile, stewardesele sunt mereu în aer,
iar eu devin o doamnă vârstnică fără cearșafuri și plăpumi
de întins, de scuturat și de pus în dulap.
Atunci ferestrele cenușii mă strâng
ca și cum aș fi țâța unei fete tinere
în mâinile tânărului care despre voluptate a învățat
din revistele de la chioșcul din cartier.


RASTU JORGOVANI

Malo su mi dosadile te pjesme 
u kojima rastu sibilarizacije, gramatike,
i stanovi.
Malo su mi dosadile, kažem,
i čupkam lijevu obrvu,
namještam desnu dojku
i ogledam se po sobi.
Dobra je to soba.
Ima biljke, ima prozor,
ima stolicu na sredini sobe.
Iz čista mira stoji stolica tamo.
Nekako ukoso, nemarno.
Nemirno se vrpoljim na svojoj.
I čekam da porastu jorgovani.
Ispod prozora, na susjedinoj terasi.
Jer to su pjesme. One u kojima rastu jorgovani.
Ljubičasti, roza i bijeli.
RASTU JORGOVANI

Malo su mi dosadile te pjesme 
u kojima rastu sibilarizacije, gramatike,
i stanovi.
Malo su mi dosadile, kažem,
i čupkam lijevu obrvu,
namještam desnu dojku
i ogledam se po sobi.
Dobra je to soba.
Ima biljke, ima prozor,
ima stolicu na sredini sobe.
Iz čista mira stoji stolica tamo.
Nekako ukoso, nemarno.
Nemirno se vrpoljim na svojoj.
I čekam da porastu jorgovani.
Ispod prozora, na susjedinoj terasi.
Jer to su pjesme. One u kojima rastu jorgovani.
Ljubičasti, roza i bijeli.
LAŽ

jedna se lijepa i četvrtasta laž objesila na stablo
i motri me odgore kao dobru znanicu
kao prijateljicu s kojom će od danas putovati
kao ljubimicu dobre prirode i takvih okolnosti

kad je zanemarim, počne se ljuljati na grani
kao pastiri u očekivanju travanjskih mladenaca
kao sir u kljunu gavrana ili teta iz vrtića na ljuljački
kad je nitko ne gleda
a laž gleda mene, smješka se i zna da joj neću ništa
ali hoće da je pogledavam,
da me tako lijepo obješena i zdrava, drži na oku
i da ja držim nju
pa to i činim dok ne otputuju i ona i stablo
i prozor s kojeg ih gledam


MINCIUNA

o minciună frumoasă și pătrățoasă s-a spânzurat de un copac
și mă observă de sus precum observă o cunoștință dragă
o prietenă cu care va călători de azi înainte 
o favorită a naturii bune și a unor împrejurări bune

când o ignor începe să se legene pe creangă
precum păstorii în așteptarea tinerilor căsătoriți în aprilie
precum brânza din ciocul corbului sau educatoarea de la grădiniță în leagăn
când nu se uită nimeni
iar minciuna se uită la mine, zâmbește și știe că n-am să-i fac nimic
dar vrea să o privesc
așa frumos spânzurată și sănătoasă cum e vrea să mă țină sub observație
și eu să o țin pe ea
și chiar asta fac până nu-și iau tălpășița și ea și copacul
și fereastra de la care îi privesc
LIPANJSKI DJEČACI


lipanjski dječaci imaju nešto od vedrine mora
nešto od mirisa borova, nešto čvrsto u tonovima 
i kristalno u pogledima

lipanjski dječaci plivaju po obzoru
vidim ih tamo, bosonoge noge
im izranjaju i uranjaju
ruke mašu, lice se smije

kad im kažeš stani, oni pojure, 
a i obrnuto,
dohvate pjenu, propuste je
da im sklizne niz ruke
svemu se čude i sve vide
predu oblake i vraćaju kiše
dan odzvanja njima
i viče: sav sam vaš

njihove rujanske mame 
zastaju pa ih gledaju
proljepšavaju se od tih pogleda
krute među njima razblažuju se
blage i vijugave očvršćuju
šapću danu:
sav si njihov

BĂIEȚII DE IUNIE

băieții de iunie au ceva din seninătatea mării
ceva din parfumul pinilor, ceva ferm în tonurile vocii
și ceva de cristal în priviri

băieții de iunie înoată la orizont
îi văd acolo, picioarele goale
se scufundă și ies la suprafață
mâinile flutură, fața râde

când le spui stai, ei se grăbesc
dar și invers,
prind spuma, o lasă 
să alunece printre degete
se minunează de toate și văd totul
torc norii și aduc înapoi ploile
ziua răsună pentru ei 
și strigă: sunt toată a voastră

mamele lor de septembrie
se opresc și îi privesc
se înfrumusețează de la aceste priviri
cele inflexibile devin mai moi
cele blânde și sinuoase prind tărie
șoptesc zilei:
ești toată a lor
VEČERAS BIH MOGLA NAPISATI NAJRADOSNIJE STIHOVE

napisati naprimjer da je Zagreb lijep 
kad mu se snijeg počne smiješiti,
da je predstava bila lijepa 
i da je lijepo što uz mene hodaju dvojica mladića
od kojih ću jednog poslije ljubiti,
a drugome darovati pecivo iz prve pekare.
Mogla bih smrznuti tu sliku:
ja naprijed nogu uronjenih u tek pali snijeg
i njih dvojica otraga priča uronjenih u svježu predstavu.
Tako smrznutu nosila bih je poslije godinama,
a priznala samo jednom.


ASTĂ-SEARĂ POT SĂ SCRIU CELE MAI VESELE VERSURI

să scriu de pildă că Zagrebul este frumos
când zăpada începe să-i zâmbească,
că spectacolul a fost frumos
și că este frumos faptul că lângă mine merg doi tineri,
pe unul îl voi săruta mai târziu,
iar celuilalt îi voi da o chiflă de la patiserie. 
Aș putea să îngheț această imagine:
eu în față cu picioarele afundate în zăpada de abia căzută
și ei doi în spate cu discuțiile afundate în spectacolul de abia văzut.
Așa înghețată aș purta-o cu mine ani de-a rândul,
dar aș recunoaște-o o singură odată.


Traducere: Goran Čolakhodžić și Adrian Oproiu 

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.