Dan Coman. Foto: Cristian Șuțu
octombrie
e cinci dimineața și e trei octombrie
și eu mi-am aprins țigara
într-un loc care mi-e tot mai străin.
e cinci dimineața și soarele a făcut primul salt:
un sfert din lumina lui aproape că s-a strecurat pînă aici,
în bucătărie.
dac-ar fi fost mai rapid, ar fi ajuns la tine înaintea mea.
tocmai ai împlinit 34 de ani
și eu tocmai i-am luat-o înainte soarelui:
mișcările mele sunt mai iuți decît el,
am ajuns primul.
tu dormi la 500 de km depărtare și mintea mea
luminează cu mult înaintea lui
fereastra ta fără perdele. patul, jumătate de pernă,
părul care-a electrizat inima.
tu dormi și eu îți aud vocea.
tu dormi și eu îmi țin respirația ca să nu te trezesc.
tu dormi și eu, de la etajul patru al unui bloc bistrițean,
cînt un cîntecel de ziua ta.
în curînd mă voi pune la somn.
la 500 de km depărtare tu te vei trezi,
vei pregăti cafeaua, vei citi nenumărate mesaje.
ziua va crește în jurul tău și te va lumina.
și nimeni nu va ști că înainte de lumina asta
a strălucit doar mintea mea.
listopad
pet ujutro je, treći listopada
i zapalio sam cigaretu
na mjestu koje mi je sve više strano.
pet ujutro je i sunce je učinilo prvi skok:
četvrtina njegove svjetlosti skoro se provukla ovamo,
u kuhinju.
da je bilo brže, stiglo bi k tebi prije nego ja.
upravo si napunila 34 godine
i ja sam upravo prestigao sunce:
moji su pokreti brži od njega,
stigao sam prvi.
ti spavaš 500 km daleko, a moj um
osvjetljava puno ranije od njega
tvoj prozor bez zavjesa. krevet, polovicu jastuka,
kosu koja je naelektrizirala srce.
spavaš a ja ti čujem glas.
spavaš a ja zadržavam dah da te ne probudim.
spavaš a ja, na četvrtom katu zgrade u Bistriţi
pjevam ti rođendansku pjesmicu.
uskoro ću poći spavati.
udaljena 500 km, ti ćeš se probuditi,
skuhat ćeš kavu, pročitati bezbroj poruka.
dan će rasti oko tebe i osvjetljavati te.
i nitko neće znati da je prije tog svjetla
samo bljesnuo moj um.
eu sînt cel ce nu sînt
bărbatul de 40 mirosind a cafea
fostul golgeter al Minerului Rebra
proful cool de socio-umane
diversionistul (un pessoa pe dos)
băiețelul de pe carpetă
gras şibinecrescut
culegînd flori la marginea prăpastiei
poetul porno
struțul pestriț, din fibră de sticlă, de pe pietonalul bistriţei
vocalistul de la The Toader,
Nina Coman & DDD
Diva
apropie-te și fă-mi curte
plimbă-mă de mînă prin aeroport
arată-mă la televizor
educă-mă
fute-mă
iartă-mă
orice
numai scoate-mă de aici
Apartament mobilat de la Ikea. Sex regulat. Cărți. Copii fericiți aplecați deasupra ecranelor. Pulpe de pui în cuptor. Treizeci de saci umpluți cu hîrtie scrisă de mînă.
rate bancare, nu limbaj nepotrivit. Boli blînde, de sezon.
Școală-acasă, școală-acasă
(cutiuța muzicală acoperită de praf
inimioara de pluș
filmulețul cu ea masturbîndu-se)
(orice, numai scoate-mă de aici)
Vreme bună în bucătăria aceasta unde se termină aerul
(capătul lui cu dantelă îngălbenită, mirosind
puternic a naftalină şi praf,
flutură încă de unul singur pe deasupra pervazului).
Vreme bună, profesore, nu te opri. La școală, în timp ce elevii lucrează la teste,
lîngă aragaz, așteptînd să fiarbă apa pentru cafea sau în camera mare,
la calculator, cu un copil pe genunchi și cu celălalt urcat pe pat,
imitînd-o pe Angela Gheorghiu – nu te opri.
Comportament impecabil, lipsit de orice farmec, dar exact.
Echidistanţă în evaluare (cît să mai fie? cîțiva ani? două-trei luni?
mîine?)
Din loc în loc cîte un cunoscut îndesat în locul realității,
urlînd cu ochii închiși de durere.
O dungă de lumină tare ca o scîndură lovește mocheta,
ceașca de cafea, genunchiul îmbătrînit.
(scoate-mă imediat de aici)
ja sam onaj koji nisam
muškarac u 40-oj koji miriše po kavi
bivši strijelac u klubu Minerul Rebra
kulprofač iz sociologije
diverzant (naopaki pessoa)
dječak na ćilimu
debeo i dobro odgojen
što bere cvijeće na rubu ponora
porno pjesnik
šareni noj, od staklenog vlakna, iz bistričke pješačke zone
pjevač benda TheToader
Nina Coman& DDD
Diva
priđi mi i šarmiraj me
povedi me za ruku po aerodromu
prikaži me na televiziji
obrazuj me
jebi me
oprosti mi
što god
samo me izvuci odavde
Stan s namještajem iz Ikee. Redoviti seks. Knjige. Sretna djeca nagnuta nad ekranima. Pileći bataci u pećnici. Trideset vreća punih papira ispisanih rukom. Bez rata kredita, bez ružnih riječi. Blage bolesti, sezonske.
Škola-kuća, škola-kuća
(muzička kutija prekrivena prašinom
plišano srce
filmić s njom kako masturbira)
(što god, samo me izvuci odavde)
Lijepo vrijeme u ovoj kuhinji gdje završava zrak
(njegov kraj s požutjelom čipkom, s jakim mirisom
naftalina i prašine,
još samotno lebdi iznad prozorske klupčice).
Lijepo vrijeme, profesore, nemoj stati. U školi, dok učenici rješavaju testove,
kraj štednjaka, čekajući da zakipi voda za kavu ili u dnevnoj sobi,
za računalom, s djetetom na koljenima i s drugim na krevetu,
imitirajući Angelu Gheorghiu – nemoj stati.
Besprijekorno ponašanje, lišeno svake čari, ali precizno.
Ekvidistancija u vrednovanju (koliko još? koliko godina? dva-tri mjeseca?
sutra?)
Tu i tamo dežmekasti poznanik umjesto zbilje,
vičući očiju stisnutih od boli.
Zraka svjetlosti jaka poput daske udara tepih,
šalicu kave, ostarjelo koljeno.
(hitno me izvuci odavde)
numai ea
am visat fluturele-labrador
zbura de unul singur pe strada Grigore Bălan,
încolo și-ncoace,
cu capul plecat
am visat orașe din suedia
o femeie bătrînăstorcînd soarele ca pe-o cămașă
deasupra unui lighean
am visat-o pe d.h.,
tînără și neașteptat de frumoasă
ascultînd radioul în casa bunicilor mei,
sorbind dintr-o cană cu lapte fierbinte
am visat sîni mai mici decît pasărea colibri,
mîini uscate, sexele enorme ale unor cunoscuți
am visat ziua în care se termină pentru totdeauna plăcerea
am visat un copil jucîndu-se prin grădinile de cafea,
înaintînd lent și singur prin caimacul care foșnea ca iarba uscată
am visat limba italiană, o montau niște adolescenți la o măsuță
din piese colorate de lego
și-n tot acest timp, cît eu am dormit și am visat,
ea a dormit foarte departe de mine
și m-a visat
transcria fiecare vis pe care-l aveam
apoi visa încă o dată
să se asigure că a notat absolut tot
cînd apărea lumina ne trezeam fiecare-n altă parte și începeam viața,
mergeam la serviciu, făceam cumpărături,
aveam grijă de alții
și afară ningea, era o zăpadă albastră și moale, de pluș
fluturele-labrador zbura de unul singur pe Grigore Bălan,
încolo și-ncoace,
cu capul plecat
nu ne recunoștea
samo ona
sanjao sam leptira-labradora
letio je sam samcat ulicom Grigore Bălan,
tamo-ovamo,
spuštene glave
sanjao sam gradove u švedskoj
staricu kako žmiče sunce kao košulju
iznad lavora
sanjao sam d. h.,
mladu i iznenađujuće lijepu
kako sluša radio u kući mojih djeda i bake,
srčući iz šalice kipuće mlijeko
sanjao sam grudi manje od kolibrića,
suhe ruke, goleme spolne organe poznanika
sanjao sam dan u kojem se zauvijek završava užitak
sanjao sam dijete kako se igra u vrtovima kave,
sam polagano prolazeći kajmakom koji šuška kao suha trava
sanjao sam talijanski jezik, montirali su ga neki adolescenti na stoliću
od šarenih lego-kockica
i cijelo to vrijeme, dok sam ja spavao i sanjao,
ona je spavala daleko od mene
i sanjala me
prepisivala je svaki san koji sam sanjao
zatim je to sanjala iznova
kako bi se uvjerila da je baš sve zabilježila
kad bi svanulo svatko od nas bi se probudio na drugom mjestu i započeli bismo život,
odlazili na posao, u kupovinu,
brinuli se o drugima
a vani je sniježilo, snijeg je bio plav i mek, plišan
leptir-labrador letio je sam samcat ulicom Grigore Bălan,
tamo-ovamo,
spuštene glave
nije nas prepoznao
plăcerea
Pînă la urmă mintea a fost mai puternică decît inima:
la capătul verii steagul ei apretat flutură deasupra, în vîrf
(dar noi încă în tranșee, aruncînd cu apă fierbinte și bolovani).
Strategia noastră a fost un eșec: încrederea nu vine de la inimă
iar bunătatea purtată pe ascuns, sub sacou, sperie
ca un cuțit cu două tăișuri (ce strategie?
rugăciunea înainte de somn? încrederea oarbă în vis?
așteptarea fără sfîrșit?).
Întotdeauna mintea a fost mai puternică,
de data asta ne-a făcut praf.
20 de ani împreună și iată-ne ajunși aici (dar să nu afle
părinții, să-i protejăm pe copii).
Am rezistat tinereții, bolilor neașteptate, tristeții uscate din nord.
Cu seninătatea unor retardați am făcut față
corpurilor noastre disfuncționale,
vorbelor de neînțeles aruncate cu greu, dintr-o parte (și ochii închiși)
înspre celălalt,
sexului pe care n-am găsit niciodată că e cazul să ne bazăm.
Am făcut față Bistriței, căldurii și somnului de prînz
dar n-am putut rezista propriei minți,
animalului fără blană educat în zadar,
neîncrederii crescute ani de zile cu cea mai mare grijă
și în cel mai mare secret,
singurătății deasupra căreia ne-am aplecat pe rînd
și-n cele mai nepotrivite momente
ca deasupra unei grădini de ciment.
și acum ce rămîne?
o casă? copii? întoarcerea feței către Domnul?
durerea lovind întruna încheieturile pînă ce o să strălucim?
n-o să rămînă nimic.
salvarea n-a venit niciodată de la inimă.
întinde-ți mintea lîngă mintea mea.
acum, la capătul verii, plăcerea va veni pentru ultima oară
și ne va lumina.
užitak
Na koncu je um bio jači od srca:
na kraju ljeta njezina izglačana zastava leprša iznad, na vrhu
(ali mi još uvijek u rovovima, bacajući vrelu vodu i kamenje).
Naša strategija bila je promašaj: povjerenje ne dolazi iz srca
a dobrota nošena potajice, ispod sakoa, plaši
poput dvosjeklog mača (kakva strategija?
molitva prije spavanja? slijepo povjerenje u san?
beskrajno iščekivanje?).
Uvijek je um bio jači,
ovoga puta nas je pomeo,
20 godina zajedno i evo nas ovdje (ali da ne saznaju
roditelji, da zaštitimo djecu).
Oduprli smo se mladosti, naglim bolestima, suhoj tugi sa sjevera.
S vedrinom retardiranih nosili smo se
s našim disfunkcionalnim tijelima,
s teškom paljbom nerazumljivih riječi, s jedne strane (zatvorenih očiju)
ka drugoj,
sa seksom na koji se nikad nismo mogli osloniti.
Nosili smo se sa Bistrițom, toplinom i sijestom
ali nismo mogli odoljeti našem vlastitom umu,
životinji bez krzna uzalud obrazovanoj,
nepovjerenju godinama njegovanom s najvećom pomnjom
i u najvećoj tajni,
usamljenosti nad kojom smo redom bdjeli
i u najneprikladnije vrijeme
kao nad cementnim vrtom.
i što nam sad preostaje?
kuća? djeca? okretanje bogu?
bol koja će udarati u zglobovima dok ne zasjamo?
neće ostati ništa.
spasenje nikad nije došlo iz srca.
opruži svoj um pored mog uma.
sada, na kraju ljeta, užitak će doći posljednji put
i to će nas obasjati.
Prijevod: Ana Brnardić i Adrian Oproiu
Dan Coman (1975, Gersa) – a debutat cu volumul de poezie anul cârtiței galbene (Timpul, 2003), urmat de ghinga (Vinea, 2005), Dicționarul Mara (Cartier, 2009) și Insectarul Coman (Charmides, 2017; Premiul Radio România Cultural, Premiul Observator cultural). A publicat de asemenea volumele de proză Irezistibil (Cartea Românească, 2010), Parohia (Cartea Românească, 2012; Polirom, 2017), Căsnicie (Polirom, 2015, 2016), aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată (Polirom, 2019), Ce preferi? (povestiri, Polirom, 2022). Trăiește la Bistrița unde organizează Festivalul Internațional de Poezie și Muzică Poezia e la Bistrița.
