Cosmin Perța: Poezii / Pjesme

Cosmin Perta_Foto@ Ruxandra Cesereanu
Prijevod: Ana Brnardić Oproiu i Adrian Oproiu / FOTO @Ruxandra Cesereanu
Cosmin Perța
(1982)
 
 
DRAGOSTE,  o trilogie
 
Să reușești...
 
Ascunde-ţi buzele sculptate perfect după o mustaţă perfectă,
ascunde-ti chelia sub o căciuliţă verde,
superbă.
Ascunde-te pe tine sub numele unei minunate familii
Iepure de ianuar, lepădătura de stradă,
ascunde-ţi frica sub coviltirul puterii mărunte
Nu arăta nimic din ce eşti ca nici să nu poţi fi.
Fii prieten cu gândacul de bălegar şi ridică-ţi tronul din excremente
şi îngroapă-te-n el
ca într-un pat cald cu cearceafuri curate
şi miros de apretat.
Urăşte-te pe tine şi orice formă de expresie liberă,
urăşte libertatea şi dragostea şi
fii invidios pe orice formă de succes
şi de bucurie.
Linşează-i in public pe toţi prietenii care ţi-au făcut confidenţe,
spune că eşti de unde nu eşti,
vinde tot ce nu ai,
încrede-te în trădători pentru că sunt ca tine,
jeleşte viii şi laudă morţii,
nu lăsa nimic curat neatins de mâna ta băloasă,
plânge-te, plânge-te mult până îi vei convinge şi pe ceilalţi de nemernicia ta,
plânge-te iscusit, fă-i să creadă ca nemernicia ta e datorită lor.
Leapădă-te de tot, mai ales de tine,
dar cu atât mai mult să te lepezi de ei.
Neruşinează-te în faţa lor şi învaţă-i să le placă neruşinarea ta,
scânceşte înainte să loveşti, loveşte înainte să scâncească.
Jeleşte-le morţii, dar scuipă pe ei, mânie-te pe lucrurile care nu pot fi reparate,
arată îngăduinţă pentru ce poate fi schimbat.
Urăşte cu disciplină, nu urî niciodată un neputincios, dispreţuieşte-l.
Scaldă-te în scăldătoarea lor şi umple-o de jeg,
mănâncă-le pâinea, fă tu pentru ei pâinea ta şi zi-le că este a lor,
vinde-le-o scump.
Nu recunoaşte niciodată nimic, fii mândru de tine şi de inima ta,
prefă-te ca ai o inimă,
pune-le-o pe tavă si fă-i să se înece cu ea.
Nu ierta, nu uita, nu avea compasiune, ucide cum ai fost învăţat să respiri.
De asta respiri, de asta ai fost învăţat.
Nu-ţi aminti de ieri şi nu te gândi la mâine, ironizează cum ai fost învăţat să respiri,
de asta respiri, de asta ai fost învăţat.
Foloseşte mereu trei gloanţe, nu unul,
unul greşeşte întotdeauna.
Introdu în gloanţele tale în loc de praf de puşcă dreptatea,
praful magic ce te va călăuzi. Trage gloanţele tale în plămâni
ca pe un praf al dreptăţii şi îndreaptă-le asupra aproapelui tău bicisnic.
Fă-l să cadă în genunchi.
Nu vei greşi. Leagă-te numai de tine şi de ai tăi
şi nu vei greşi.
Nu accepta diferenţa, nu crede în publicul lor,
fii tânăr şi bun şi ascultător. Fii supus
şi, în numele nebuniei dreptăţii te vei izbăvi.
Nu crede, nu, minciunile lor, fii tânăr, supus, brav si spectaculos şi vei reuşi.
Nu crede, nu, minciunile lor, fii tânăr, dement şi vor suferi.
 
 
LJUBAV, pjesnička trilogija
 
Da bi uspio...
 
Sakrij svoja savršeno oblikovana usta pod savršene brkove,
sakrij si ćelu pod zelenu kapicu,
divnu.
Sakrij samog sebe pod ime sjajne obitelji
Siječanjski zeče, ulični izrode,
sakrij svoj strah pod ceradu ništavne moći
Ne otkrivaj ono što jesi kao da i ne postojiš.
Budi prijatelj balegaru i podigni si tron od izmeta
i ukopaj se u nj
kao u topao krevet s čistim plahtama
i s mirisom škrobila.
Mrzi sebe i svaki oblik slobodnog izražavanja,
mrzi slobodu i ljubav i
budi zavidan na svakom obliku uspjeha
i radosti.
Izvedi javni linč svih prijatelja koji su ti se povjerili,
reci da jesi odakle nisi,
prodaj sve što nemaš,
vjeruj izdajnicima jer su kao ti,
oplakuj žive i hvali mrtve,
ono što je čisto dodirni svojom slinavom rukom
žali se, dugo se žali dok ne uvjeriš i ostale u svoju bijedu,
vješto se žali, neka povjeruju da su oni uzrokom tvoje bijede.
Odreci se svega, osobito sebe,
ali ponjaprije odreci se njih.
Budi besraman pred njima i nauči ih da im se sviđa tvoja besramnost,
zacvili prije nego što udariš, udari prije nego što zacvile.
Oplakuj njihove mrtve, ali pljuni na njih, razbjesni se na stvari koje ne mogu biti popravljene,
pokaži milost za ono što se može promijeniti.
Mrzi sustavno, nikad nemoj mrziti nemoćnoga, preziri ga.
Kupaj se u njihovoj kadi i ispuni je nečisti,
pojedi im kruh, napravi za njih svoj kruh i reci im da je njihov,
skupo im ga prodaj.
Nikad ništa ne priznaj, budi ponosan na sebe i na svoje srce,
pravi se da imaš srce,
stavi im ga na pladanj i neka im zapne u grlu.
Ne opraštaj, ne zaboravljaj, ne suosjećaj, ubijaj kao što si naučio disati.
zato dišeš, zato su te naučili.
Ne sjećaj se onoga jučer i ne misli na sutra, ironiziraj kao što si naučio disati,
zato dišeš, zato su te naučili.
Uvijek koristi tri metka, ne jedan,
jedan uvijek promaši.
U svoje metke umjesto baruta stavi pravdu,
čarobni prah koji će te voditi. Ispucaj svoje metke u pluća
kao prah pravde i usmjeri ih prema svojem bijednom bližnjem.
Neka padne na koljena.
Nećeš pogriješiti. Drži se samo sebe i svojih
i nećeš pogriješiti.
Ne prihvaćaj razliku, ne vjeruj u njihovu publiku,
budi mlad i dobar i poslušan. Pokori se
i u ime ludosti pravde bit ćeš spašen.
Ne vjeruj, ne, njihovim lažima, budi mlad, pokoran, hrabar i izvanredan i uspjet ćeš.
Ne vjeruj, ne, njihovim lažima, budi mlad, lud i patit će.


După ce vei reuși…
 
Vor călca în picioare Franța, Germania, apoi va muri toată Europa şi America se va sufoca în propria imensitate. vor trage de Rusia cu dinţii şi sânge va ţâşni din ea ca dintr-un gheizer şi va muri lată, palidă, pustie cum a fost şi francisc va trage, va tot trage după el cohorte de oameni şi nu va veni când cred ei şi nici noi, se va sfârşi, va începe.
 
O bibliotecă în dezordine, câțiva morți guralivi răscolind așternuturi, ser fizilogic.
O lupă-creier distorsionează neputința.
E mare neputința aceasta, cam cât o girafă,
Moartea violentă a unui copil, fotografia morții sale triumfă
În fața melancoliei. Doar deznădejde mai scuip seara în chiuvetă și gelatina ei îmi rămâne
Printre dinți. Nu mă spăl. Mâine tot mă voi murdări.
 
Așteptați să spun ceva, maldăr de haine, un soare care arde totul pe dinăuntru
Și nu se mai poate opri. Nu voi spune.
Nimic despre cel lipsit de viziune interioară.
Voi încerca să mă lepăd. Mâine tot mă voi murdări
 
Tot așteptați să spun ceva. Nu voi spune. Gogol, Cehov, Harms, Buzzatti, Cortazar nu au spus.
De spus, spun părinții pustiei, eu sunt un simplu locuitor,
Din nepăsare mor copii lângă noi, din nepăsare ne vindem infima inteligență, din nepăsare
Se distrug sate, munți, destine și cariere, din nepăsare nenorocim tot ce atingem, din depărtare
Nu e important. Mă trezesc cam târziu, nu beau cafea, știu, nu contează,
Mâine tot mă voi murdări.
 
“Avem de-a face în fond cu un fel atipic de a privi,
Îndeajuns cu atâtea observații,
Tot moartea e rana noastră, creierul nostru dureros, ceea ce iubim,
Ne zvârcolim cu credință în ipocrizie, ne milogim.”, spune Cosmin Perța

Nakon što uspiješ...
 
Zgazit će Francusku, Njemačku, zatim će umrijeti cijela Europa i Amerika će se ugušiti u vlastitoj golemosti. trgat će Rusiju zubima i krv će briznuti iz nje kao iz gejzira i umrijet će široka, blijeda, pusta kao što je i bila i papa franjo će vući i vući za sobom kohortu ljudi i neće doći kad oni misle ni kad mi, završit će se, počet će.
 
Neuredna biblioteka, nekoliko brbljavih mrtvaca razgrće posteljinu, fiziološka otopina.
Mozak-povećalo distorzira nemoć.
Velika je ta nemoć, gotovo kao žirafa,
Nasilna smrt djeteta, fotografija njegove smrti trijumfira
pred melankolijom. Još samo beznadnost pljujem uvečer u umivaonik i njezina mi želatina ostaje
Između zubi. Ne perem se. Sutra ću se ionako zaprljati.
 
Čekajte da nešto kažem, hrpa odjeće, sunce koje prži sve iznutra
I više se ne može zaustaviti. Neću govoriti.
Ništa o onome lišenom unutarnje vizije.
Pokušat ću odreći se sebe. Sutra ću se ionako zaprljati.
 
I dalje čekate da nešto kažem. Neću govoriti. Gogolj, Čehov, Harms, Buzzatti, Cortazar nisu govorili.
Samo su sveci kazivali, ja sam smrtnik,
Iz nemara pokraj nas umiru djeca, iz nemara prodajemo svoju sitnu inteligenciju, iz nemara
Se uništavaju sela, planine, sudbine i karijere, iz nemara upropaštavamo sve što dodirnemo, iz daljine
Nije važno. Budim se prilično kasno, ne pijem kavu, znam, nije to važno,
Sutra ću se ionako zaprljati.
 
„Ustvari se suočavamo s neobičnim načinom promatranja,
bilo je dosta s tim zapažanjima,
I dalje je smrt naša rana, naš mozak boli, ono što volimo,
Prevrćemo se s vjerom u licemjerju, preklinjemo“, kaže Cosmin Perţa
 
 

De ce nu vei reuși...
 
Când tata mi-a pus prima dată undiţa în mână
La o păstrăvărie credeam că e sport,
Când am ridicat peştele ăla din apă şi l-am văzut zvârcolindu-se
Şi tata m-a ajutat să-l ridic şi l-am văzut murind am zis că ceva nu e bine
Şi am urlat şi am urlat încontinuu.
Aveam 5 ani, apoi am avut 13 şi au ajuns şi în magazinele din vişeu păstrăvi vii
Şi am fost cu tata şi am cumpărat 2. Două săptămâni i-am ţinut în cadă
Şi le-am dat pâine uscată şi le-am pus acolo, în cadă, toate plantele din casă
Să le facă oxigen. Şi nimeni nu a mai făcut baie două săptămâni.
Apoi am plecat la şcoală şi când m-am întors nu mai erau, cada era curată
Şi am urmărit vreo lună dacă mănâncă cineva peşte, nu au mâncat, cred că i-au aruncat.
De la 5-6 ani îmi amintesc o imagine cu bunicul azvârlind un ciocan în fruntea unui taur tânăr
Şi el căzând la pământ. Am văzut câteva găini tăiate şi agonia corpurilor lor,
Ştiu că părinţii mei au crescut câţiva iepuri pe care îi iubeam nebuneşte
Şi la un moment dat au dispărut, am plâns şi de atunci nu a mai crescut nici un iepure pe la noi.
În 1999 eram un luptător de karate bunicel, credeam că e un sport,
Dar când într-o altercaţie am văzut primul braţ tăiat cu sabia şi primii obraji sparţi
Am încremenit. Am stat aşa, încremenit, vreo 60 de secunde, timp în care
Toţi colegii mei se luptau şi eu, care eram  mai mult decât o promisiune,
O certitudine a puterii şi a forţei, tremuram paralizat în uşa barului în faţa căruia
Colegii mei de sală erau călcaţi în picioare. Două priviri nu le pot uita:
Privirea şefului mafioţilor locali care ne înscenaseră totul şi care a trecut pe
Lângă mine, aflat la uşa de intrare, fără să îmi spargă falca, să îmi taie obrazul, să îmi rupă mâna,
Doar zâmbind. Şi privirea senpaiului meu, Bibu, care urcat pe o maşină împărţea picioare
Încercând să reducă afluenţa mafioţilor care ieşeau din bar pentru a acoperi retragerea.
O privire-reproş: tu eşti cel mai bun în sală şi acum stai în uşă şi tremuri.
M-am căcat pe mine, cam asta e, oricât de puternic aş fi fost. Pe urmă. În ani,
I-am luat pe toţi la întrebări, câţiva deja muriseră,
Aşa cum murise şi prietenul meu, Samsonul, legendă a vişeului,
Bătut cu bâte în cap la un raport de 20 la 1.
Şi apoi i-am căutat şi pe ucigaşii lui, majoritatea muriseră şi ei.
Eu, Cosmin Perţa, vin dintr-un astfel de oraş ucigaş. Ştiu să ucid,
Dar nu pot. Acum câteva zile am asistat şi eu pe viu la cel mai simplu lucru din lume,
Tăierea porcului. Şi nu mi-a plăcut.
 
 
 

Zašto nećeš uspjeti...
 
Kad mi je tata po prvi puta stavio ribički štap u ruku
Na ribnjaku mislio sam da je to sport,
Kad sam izvadio tu ribu iz vode i vidio je kako se bacaka
A tata mi je pomogao da je izvadim i vidio sam je kako umire rekao sam da nešto nije u redu
I vikao sam i vikao bez prestanka.
Imao sam 5 godina, zatim sam imao 13 i u dućane i u Vişeuu stigle su žive pastrve
I bio sam s tatom i kupili smo 2. Dva tjedna držao sam ih u kadi
I davao im suhog kruha i stavio im ondje, u kadu, sve kućne biljke
Da im daju kisik. I nitko se nije okupao dva tjedna.
Zatim sam otišao u školu i kad sam se vratio više ih nije bilo, kada je bila očišćena
I pratio sam oko mjesec dana jede li tko ribu, nisu jeli, mislim da su ih bacili.
Sjećam se kad sam imao 5-6 godina prizora s djedom koji je zamahnuo čekićem u čelo mladog bika
I ovaj je pao na tlo. Vidio sam nekoliko zaklanih kokoši i agoniju njihovih tijela,
Znam da su moji roditelji uzgojili nekoliko zečeva koje sam beskrajno volio
I u jednom su trenutku nestali, plakao sam i otad kod nas nije uzgojen više ni jedan zec.
1999. bio sam dobar karatist, mislio sam da je to sport,
Ali kad sam u jednoj kavgi vidio prvu ruku prerezanu mačem i prva razbijena lica
Skamenio sam se. Ostao sam tako skamenjen oko 60 sekundi, dok su se
Svi moji prijatelji borili i ja, koji sam najviše obećavao,
Koji sam bio dokaz moći i snage, drhtao sam oduzet na vratima bara ispred kojih su
Moje prijatelje iz kluba gazili na tlu. Dva pogleda ne mogu zaboraviti:
Pogled šefa lokalnih mafijaša koji su nam sve to namjestili, i koji je prošao
Pokraj mene dok sam bio na ulaznim vratima, i nije mi razbio čeljust, razrezao obraz, slomio ruku,
Samo se nasmiješio. I pogled mojeg senpaia, Bibua, koji je popevši se na auto udarao nogama
Nastojeći ugušiti prodor mafijaša koji su izlazili iz bara da omoguće povlačenje drugima.
Pogled-prijekor: ti si najbolji u klubu i sad stojiš na vratima i drhtiš.
Usrao sam se, to je istina, ma koliko sam bio jak. Na kraju, godinama poslije,
Sve sam ih preispitao, neki su već bili umrli,
Kao što je umro i moj prijatelj Samson, legenda Vişeua,
Nakon što je izudaran palicama po glavi u borbi 20 na 1.
I zatim sam tražio i njegove ubojice, većina ih je umrla.
Ja, Cosmin Perţa, dolazim iz jednog drugog prokletog  grada. Znam kako ubiti,
Ali ne mogu. Prije nekoliko dana prisustvovao sam najjednostavnijoj stvari na svijetu,
Klanju svinje. I nije mi se svidjelo.
 
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.