Foto: Cornelius Drăgan
O portocală ascunsă sub un prosop alb ca laptele După-amiezile din copilărie în care eram dus la frizer, cu soarele rotund și alb poleind străduțele-ntortocheate, reflectându-se în oglinzile mașinilor urcate pe trotuare într-o rână, soarele ce făcea suportabile până și fațadele blocurilor de la marginea acelui cartier muncitoresc o portocală ascunsă sub un prosop alb ca laptele este emoția aceasta pe care o resimt de fiecare dată când intuiesc pe piele mirosul de loțiune ieftină ciudata familiaritate a saloanelor scăldate în lumină sintetică.
Naranča skrivena ispod mliječnobijelog ručnika Ta poslijepodneva iz djetinjstva kad su me vodili u frizera sa suncem okruglim i bijelim koje polira vijugave ulice, koje se odražava u zrcalima automobila napola parkiranih na nogostupu sunce koje čini podnošljivim čak i fasade zgrada na rubu radničke četvrti naranča skrivena ispod mliječnobijelog ručnika je taj osjećaj koji se pojavi svaki put kad osjetim miris jeftinog losiona na svojoj koži u neobičnoj prisnosti frizerskog salona okupanog umjetnim svjetlima.
Oscioare Nu ai niciun motiv să te temi, mi-a spus S., a cărei furie, rece, de-abia reținută, făcea lămpile să pâlpâie în restaurantul pustiu de la parterul hotelului. E mort și gata. Da, a fost, era tatăl meu, dar a murit. Am așteptat asta prea mult pentru ca acum să simt vreun fel de regret. Gândește-te cât de torturat a fost, un om strălucit ca el, închis așa în propriul corp, toți anii ăia. Nu ne putem pierde vremea cu regrete. Nici n-o să-ți dai seama când a trecut timpul și-ai devenit tu bătrânelul ăsta senil care își târșâie picioarele în slow-motion pe coridor. Te vei tot împiedica și vei cădea-n nas în fața intrării. Obiectele știu mai bine decât noi când să dispară. Și literele la fel, cuvintele. Instrumentele muzicale se întorc până la urmă în rumeguș. Pânzele, partiturile, cioburile și așchiile de os se fac praf fin, și discurile devin o pastă neagră și inflamabilă, și ceasurile cu cuc fac implozie în întuneric. Toată literatura pe care ai citit-o și pe care ți-ai dorit să o citești, milioanele de volume din bibliotecile lumii vor încăpea mâine pe un cip mai mic decât unghia, iar dobitocul de îngrijitor de pe stația orbital unde vor ține toate vechiturile astea îl va înghiți din greșeală odată cu masa de seară. O să i se umfle burta și o să crape. Va fi o treabă al naibii de împuțită. Și râsetele vor înceta, pentru că se va termina cu glumele și nimănui n-o să-i mai dea mâna să o țină tot într-o ironie. Câțiva câini înrăiți și bolnavi vor roade oscioarele poleite ale lui Woody Allen. Orice ar fi, nu ai niciun motiv să te temi.
Košćice Nemaš se razloga plašiti, rekao mi je S., zbog čijeg su hladnog, jedva suzdržanog bijesa zatreperile lampe u napuštenom restoranu u prizemlju hotela. Mrtav je i gotovo. Da, bio je, bio je moj otac, ali je umro. Predugo sam to čekao da bih sada žalio. Zamisli kako je bio izmučen, briljantan čovjek poput njega, zatvoren tako u vlastitom tijelu, sve te godine. Ne možemo gubiti vrijeme na žaljenje. Nećeš ni primijetiti kako je vrijeme prošlo, a ti si već postao ovaj senilni starac koji jedva vuče noge hodnikom. Nastavit ćeš se spoticati i past ćeš na nos ispred ulaza. Predmeti znaju bolje od nas kada nestati. I slova, i riječi. Glazbeni instrumenti na kraju postaju piljevina. Platna, partiture, krhotine stakla i komadići kostiju postaju fina prašina, a gramofonske ploče crna, zapaljiva pasta, a satovi s kukavicom implodiraju u mraku. Sva literatura koju si pročitao i htio pročitati, milijuni svezaka u svjetskim knjižnicama sutra će stati na čip manji od nokta, a idiotski čuvar na orbitalnoj stanici gdje će držati sve ovo staro smeće će ga slučajno progutati sa svojom večerom. Trbuh će mu nabubriti i on će krepati. Bit će to prokleto smrdljiva stvar. I smijeh će prestati, i šale, i nikome neće više biti do ironije. Nekoliko agresivnih i bolesnih pasa glodat će pozlaćene kosti Woodyja Allena. Što god da bilo, nemaš se razloga plašiti.
Râsetele din camera cealaltă Despre prieteni, despre palmele lor mari, deprinse cu munca, despre noaptea în care un munte de om a plâns cu mine sub un nuc despicat în două de fulger, despre liturghiile în timpul cărora mă hlizeam cu băiatul cantorului, despre leucemia Feliciei, despre imensa ei fericire când începea dansul, despre ochii verzi, scăpărători în care nu voi mai privi niciodată. Despre batistele parfumate ale bunicului, despre răutăți și regrete și arcade însângerate și alcool împuțit, despre dimineți amnezice și capete rase, despre fularul lui Vasea, despre râsetele din camera cealaltă. Despre scrumierele vorbitoare, despre furia indianului Cherokee după ce i s-a luat totul, despre banii pe care îi aștept dintotdeauna, despre graba asta nebună, nebună – și despre mine, cu țigările pe terminate și gluga trasă pe cap, pândind la geamul unei benzinării cu luminile stinse.
Smijeh u drugoj sobi O prijateljima, o njihovim velikim ogrubjelim dlanovima, o noći u kojoj je sa mnom plakala gromada od čovjeka ispod stabla oraha raspolovljenog munjom, o misama tijekom kojih sam se smijao s kantorovim sinom, o Felicijinoj leukemiji, o njenoj neizmjernoj sreći kada je počeo ples, o zelenim, iskričavim očima u koje više nikad neću gledati. O djedovim mirisnim rupcima, o zlu i žaljenju i raskrvavljenim arkadama i smrdljivom alkoholu, o amnezijskim jutrima i obrijanim glavama, o Vasjinom šalu, o smijehu u drugoj sobi. O pepeljarama koje govore, o bijesu Čeroki Indijanca nakon što mu je sve oduzeto, o novcu koji oduvijek čekam, o ovoj ludoj, ludoj užurbanosti – i o meni, koji sam ostao bez cigareta, s kapuljačom na glavi vrebajući kroz prozor benzinske stanice s ugašenim svjetlima
Pregătiri pentru Centenarul Revoluției din Octombrie Din foarfeci și linguroaie se vor naște iar oameni. Pregătindu-se. Clocotind ca untura. Deja prin poduri atârnă hălci proaspete, semn că cineva din orchestră a falsat la finalul ariei solemne. Ce altă dovadă mai vrei? – sunt fulgi sângerii, pleoape înmuiate-n poloniu. Și-n Piața de Pește un slăbănog care încă n-a greșit cu nimic se preface că-i un morun cu gura cusută. Sub bocancul lui Putin a-ncercat să-și ascundă mâinile și acul minuscul pe care scria Правда. Singur a făcut asta, singur o să îndure totul până la capăt.
Pripreme za stogodišnjicu Oktobarske revolucije Iz škara i žlica ljudi će se ponovno rađati. Spremati se. Kipjeti poput svinjske masti. Svježi veliki komadi mesa već vise pod tavanom, znak da je netko u orkestru falširao na kraju svečane arije. Kakav još dokaz želiš? – krvave pahulje, kapci natopljeni polonijem. A na ribarnici mršav tip koji još uvijek ništa loše nije učinio pretvara se da je moruna zašivenih usta. Ispod Putinove čizme pokušao je sakriti ruke i malenu iglu na kojoj je pisalo Правда. Sam je to učinio, sam mora izdržati do kraja.
Prijevod: Nada Topić i Adrian Oproiu
Hrvatsko društvo pisaca zajedno s partnerom FILIT– Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași (http://filit-iasi.ro/) iz Iașia u Rumunjskoj, organiziralo je početkom prošloga ljeta četverodnevnu pjesničko-prevoditeljsku radionicu u Slunju-Rastokama. Ondje su hrvatski i rumunjski pjesnici i pjesnikinje od 17. do 20. lipnja 2022. međusobno prevodili tekstove te potom predstavili svoje prijevode na javnom čitanju i razgovoru o radionici 21. lipnja 2022. u društvenom klubu Botaničar u Zagrebu. Sudionici radionice bili su Sanja Baković, Miroslav Kirin (voditelj radionice) i Nada Topić te rumunjski pjesnici Claudiu Komartin, Ștefan Manasia i Olga Ștefan. Na radionici je kao jezični savjetnik u prevođenju sudjelovao i Adrian Oproiu, pjesnik i prevoditelj s rumunjskog jezika na hrvatski i s hrvatskog na rumunjski.
Prvi dio razmjene, gostovanje hrvatskih pjesnika u Rumunjskoj, dogodio se prije rastočke radionice, 20.-24. listopada 2021., u sklopu uglednog međunarodnog književnog festivala FILIT u Iașiu. Ondje su hrvatski pjesnici bili predstavljeni na skupnim nastupima svih sudionika festivala, ali i na zasebnim događanjima. Uz njihovo gostovanje objavljena je i mala antologija hrvatske poezije u kojoj su širim izborima rumunjskim čitateljima predstavljeni pjesnici Goran Čolakhodžić i Miroslav Kirin te pjesnikinja Nada Topić, u prijevodu Adriana Oproiua.
Uniunea Scriitorilor din Croația (HDP) în parteneriat cu FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traduceri Iași (http://filit-iasi.ro/), a organizat la începutul verii anului trecut, timp de 4 zile, la resortul Slunj Rastoke un atelier de traducere dedicat poeziei. Aici, în perioada 17-20 iunie 2022, poeții și poetele din Croația și din România și-au tradus reciproc poemele după care, pe 21 iunie, și-au prezentat traducerile în cadrul unei lecturi publice urmate de o discuție despre atelier organizată la clubul de lectură Botaničar din Zagreb. La atelier au participat Sanja Baković, Miroslav Kirin (organizatorul evenimentului) și Nada Topić și poeții români Claudiu Komartin, Ștefan Manasia și Olga Ștefan. La atelier a participat și Adrian Oproiu, poet și traducător din limba română în croată și viceversa, în calitate de consultant lingvistic pentru traduceri. Prima parte a schimbului, vizita poeților croați în România, a avut loc înainte de atelierul din Rastoke, în perioada 20-24 octombrie 2021, în cadrul prestigiosului festival literar internațional FILIT de la Iași. Acolo poeții croați au fost prezentați atât în cadrul unor evenimente organizate exclusiv pentru ei, cât și în cadrul lecturilor comune ale tuturor poeților participanți la festival. Cu ocazia evenimentului a fost publicată și o mică antologie a poeziei croate în care au fost prezenți, printr-o selecție generoasă de poeme, poeții Goran Čolakhodžić, Miroslav Kirin și poeta Nada Topić, în traducerea lui Adrian Oproiu.