Free cookie consent management tool by TermsFeed

Brankica Radić: Pjesme / Poezii





Îndepărtată

În trenul expres
timpul
e lectură
trecerea
altora
a celor diferiți.
Măsuri
și distanțe.
Un pas în peisaj
în text. În text peisajele
și îndepărtările sunt încă
și mai îndepărtate.
Existența. Nu este
o alegere. A te naște
în Siberia. A fi
îndepărtat
din depărtare
a trăi a privi viața
din îndepărtare.
A știi
că există alții.
Nu doar
în gânduri.
Să faci parte
din incomensurabil
în trenul expres.
Numai
să se oprească.
Când în tren
deschid
cartea
și îmi iau zborul.


Imperiul

Nu mai este aceeași
țară. Dar
a fost imperiu.
Austro și ungar.
Plutește pe Dunăre.
Întunericul său.
Seamănă frică.
Au fost răscoale.
Au fost curajoși.
De mulți nimeni nu a auzit.
E timpul să citesc
unele cărți despre asta.
Strămoșii mei nu sunt
din acele timpuri.
Să-i întreb
cum e să trăiești sub
un împărat. Să împarți
destinul. Precum cărțile de joc.
Cu alte țări.
Cu totul întâmplător
într-un sat din Cehia.
Recunosc.
Imperiul nu este al nostru.
Vrem nu vrem.
Rămâne istoria noastră.


Două ficțiuni

Tresari. Într-o clipă. Trei morți, patru răniți. Măștile
nu vor deloc să cadă.

De ciudă. Americo. Câinii latră. Știi tu ceva despre ei?
Televiziunea minte. Noi mințim. Existența noastră este reală.
Fără război

Cercul adulților salută
dimineața. În unele dimineți
soldații sunt primăvară.
Se putea și fără război.
Flacără

Devin flacără. Nedreptatea întunecă lumea viața tot ceea ce există și izbucnește un război în care nu vreau pe care nu-l vreau așa că-mi potolesc din nou respirația ca să nu-mi vărs sufletul să nu mă vărs pe mine. Până când Salona nu se întunecă și nu adoarme amurgul de pe insula Vis cronologia nu e importantă nici aici și nici mierea care e din ce în ce mai puțină dar și albinele sunt din ce în ce mai puține și din ce în ce mai mult se fură și toți sălbăticim de neputință de nemulțumire pe tălpi pe pietre cu biciul și strigătele în tufișurile de la sud spre nord dar poate fi și invers pentru că lumea s-a transformat a ratat adevărul și criminalului i-a dat dreptul de a croi dreptatea și nedreptatea în timp ce în creiere fierbe arșița amiezii pe care numai adâncul mării o poate aspira.

Traducere: Adrian Oproiu

Brankica Radić
(1969.)
A studiat limba și literatura franceză la Facultatea de Filologie din Belgrad, iar apoi a continuat la Sorbona din Paris, unde a intrat în l'École Supérieure d'Interprètes et de Traducteurs. Trăiește și lucrează la Paris. Este redactor la Éditions de la Villette, traduce autori croați și francezi, iar colecția sa independentă de poezie "Crvena" a fost publicată de MeandarMedia în 2022.

https://www.ljevak.hr/brankica-radic/28725-crvena.html

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.