Adrian Oproiu: Bărcuțe de hârtie / Brodovi od papira

O revistă bilingvă româno-croată este un lucru inedit. În măsura în care va reuși să se mențină – și sperăm să se mențină – și dincolo de eforturile noastre de a o scoate la lumină, ea este și rezultatul unui proces natural de deschidere între cele două țări pe mai multe niveluri, proces accentuat odată cu intrarea României iar apoi a Croației în Uniunea Europeană. Lucrul acesta se vede și în domeniul cultural, iar un barometru ar putea să îl reprezinte chiar trendul ascendent al traducerilor de opere literare dintr-o limbă într-alta și al vizitelor scriitorilor români sau croați la diverse festivaluri literare, burse și rezidențe, lansări sau târguri de carte din țara de cealaltă parte.

Dacă până la început de nou mileniu traducerile directedin limba română în croată (schimburile culturale între România și Iugoslavia sunt un subiect aparte) se pot număra pe degetele de la o mână (lucru îngreunat cu siguranță și de situația dificilă din anii de conflict armat care au urmat destrămării Federației), odată cu anii 2000 – mai exact începând cu traducerea în 2009 de către Mate Maras a romanului lui Petru Cimpoeșu Simion Liftnicul– paradigma se schimbă, urmând ca aproape în fiecare an să apară în volum cel puțin câte o traducere din limba română în croată, mulțumită în principal traducătorilor Ivana Olujić și Luca-Ioan Frana, cărora le urmează apoi un alt șir de traducători formați sau în formare. 

Dar în schimburile culturale nu este vorba numai de cuvântul scris: scena este acum deschisă pentru diverși artiști, de la muzicieni, la oameni de teatru și film, pictori sau performeri, schimburi academice, astfel încât una dintre misiunile noastre este tocmai aceea de a identifica aceste locuri comune, puncte de intersecție între cele două culturi/state/entități, așa cum au loc ele în ziua de astăzi, dar privind și înapoi în timp cât de departe posibil. 

Încercăm așadar să construim un pod dar și o hartă a locurilor noastre comune, a punctelor de intersecție.

Prin profilul său bilingv (tendința noastră este ca toate materialele să fie prezentate în ambele limbi, cu unele excepții totuși în funcție de spațiul disponibil și publicul țintă) revista se adresează așadar – să-l denumin neutru – „consumatorului“ de cultură din ambele țări dar și membrilor comunității românești din Croația și de ce nu, chiar și comunității croate din România, prin accesabilitatea on-line a conținutului. 

În acest sens ne dorim să prezentăm încetul cu încetul oameni eminenți ai comunități (în primul număr avem deja un material despre violonista română Teodora Sucală Matei stabilită în Croația de la o vârstă fragedă), să îi facem cunoscuți celorlalți membri ai comunității dar și publicului larg prin intermediul unor interviuri. 

Iar dincolo de a crea o punte de legătură între cele două culturi și de a oferi un spațiu virtual comun pentru membrii comunității revista are în mod natural și un țel, ori cel puțin o consecință cu valoare pedagogică: ea poate constitui un suport pentru procesul de învățare a unei limbi sau a alteia, mai ales atunci când avem în vedere copiii din familii mixte pe de-o parte, iar studenții de cealaltă.  De aceea una dintre rubricile noastre va fi chiar prezentarea unor cărți dedicate celor mici, loc unde părinții pot folosi lectura consecutivă a aceluiași fragment ca posibil instrument de învățare, iar o altă secțiune este dedicată publicării unor fragmente din traducerile realizate de studenții Catedrei de limbă și literatură română din cadrul Facultății de Ştiinţe Umaniste şi Sociale din Zagreb, sub îndrumarea profesoarei Delia Ćupurdija.

Nu în ultimul rând sperăm să menținem o rubrică constantă dedicată spațiilor cultural-geografice, să identificăm acolo unde este posibil jurnale de călătorie, note, fragmente de vizită sau prezentare a unor locuri din ambele țări. În acest sens, am inclus în acest prim număr un fragment din volumul Jurnal din orașul P. de Nenad Popović unde autorul analizează critic transformările peisajului urban al celui mai mare oraș din peninsula Istra sub presiunea a diverse coagulări politice ori geo-politice, cât și transformările survenite în straturile lingvistice care au făcut sau mai fac parte din viața orașului, la fel cum, de cealaltă parte, publicăm un fragment din relatările poetului și traducătorului croat Goran Čolakhodžić (el fiind și unul dintre redactorii acestei reviste) despre vizita sa în România anului 2011, mai precis despre Bucureștiul acelei vremi.

Cam acesta este „programul“nostru. Dacă se va dovedi sau nu prea ambițios în raport cu realitatea timpul singur o va spune. Într-un peisaj general în care revistele se nasc cu greu, și multe altele dispar ori se zbat în dificultăți financiare, cu siguranță există în ceea ce ne dorim să facem o doză bună de naivitate; naivitate fără de care nici nu se poate porni la drum. În acest moment (și după ce ne-am lovit deja de unele obstacole dintre cele mai neașteptate) revista nu este nimic mai mult decât o bărcuță de hârtie în fața unui drum necunoscut. Speranța mea este ca tocmai în această fragilitate să stea și forța ei. 

Adrian Oproiu

redactor-șef

Rumunjsko-hrvatski časopis jedna je potpuna novina. Ako se održi – a nadamo se da hoće – osim naših napora da ugleda svjetlo dana, časopis je i rezultat jednog prirodnog procesa međusobnog otvaranja dviju zemalja jedne prema drugoj, na više razina, procesa koji je pojačan od trenutka ulaska u Europsku Uniju – prvo Rumunjske, a zatim i Hrvatske. To je vidljivo i u kulturnom polju, a tu činjenicu dokazuje i porast književnih prijevoda iz jednoga jezika u drugi, kao i posjeti rumunjskih ili hrvatskih pisaca različitim književnim festivalima, korištenje umjetničkih stipendija, sudjelovanje u rezidencijama, na predstavljanjima knjiga ili na književnim sajmovima u zemlji s one druge strane.

Ako su se početkom novog tisućljeća izravniprijevodi s rumunjskog na hrvatski jezik (kulturne razmjene između Rumunjske i Jugoslavije zasebna su tema) mogli izbrojiti na prste jedne ruke (što je sasvim izvjesno otežala i situacija u razdoblju oružanih sukoba koji su uslijedili nakon raspada Federacije), početkom 2000-ih – ili, točnije, 2009., prijevodom Mate Marasa romana Svetac u liftu Petrua Cimpoeșua – paradigma se mijenja, i otad nadalje svake se godine pojavi barem jedan prijevod s rumunjskog na hrvatski, zahvaljujući prije svega prevoditeljima Ivani Olujić i Luci-Ioanu Frani, koje zatim slijede drugi formirani prevoditelji ili oni u formiranju.

Ali u kulturnim razmjenama ne radi se samo o pisanoj riječi: scena je sada otvorena prema različitim umjetnicima, od glazbenika, kazališnih i filmskih umjetnika, do slikara ili performera, znanstvenika, tako da je jedna od naših misija upravo otkrivanje takvih zajedničkih polja, presjecišta dviju kultura/država/entiteta, onako kako se odvijaju u sadašnjem trenutku, ali i gledajući unatrag, u što je moguće dalju prošlost. 

Nastojimo, prema tome, izgraditi most, ali i obilježiti kartu naših zajedničkih točaka, kulturnih presjecišta.

Svojim dvojezičnim karakterom (naša je namjera da se sav materijal predstavi na oba jezika, uz koju iznimku zbog dostupnog časopisnog prostora ili ciljane publike), časopis se obraća – nazovimo ga neutralno – „konzumentu“ kulture iz obje zemlje, ali i članovima rumunjske zajednice u Hrvatskoj, pa i hrvatske u Rumunjskoj, zahvaljujući dostupnosti online.

Prema tome, željeli bismo malo-pomalo predstaviti istaknute predstavnike zajednice (u prvom broju donosimo tekst o rumunjskoj violinistici Teodori Sucali Matei koja živi u Hrvatskoj već od ranog djetinjstva), kako bismo putem intervjua s njima upoznali druge predstavnike zajednice, kao i široku publiku.

A osim utvrđivanja zajedničkih očišta između dviju kultura i otvaranja zajedničkog virtualnog prostora za članove zajednice, časopis ima i jedan prirodan cilj ili barem pedagošku posljedicu: on može biti i alat u procesu učenja jednog ili drugog jezika, osobito u slučaju višejezičnih obitelji ili pak studenata. Stoga će jedna od naših rubrika biti i predstavljanje knjiga za najmlađe, s ulomcima koje će roditelji moći koristiti kao mogući alat za učenje, dok će drugi dio biti posvećen objavljivanju ulomaka prijevoda studenata s Katedre za rumunjski jezik i književnost na Filozofskom fakultetu u Zagrebu, pod mentorstvom profesorice Delije Ćupurdije.

Na koncu, ali ne manje važno, nadamo se da će se održati stalnom rubrika posvećena kulturno-geografskim prostorima, kako bismo, gdje god je moguće, otkrivali putopisne dnevnike, bilješke, fragmente o posjetu ili predstavljanja pojedinih mjesta u obje zemlje. S time u vezi, u ovaj smo prvi broj uključili ulomak iz knjige Dnevnik iz grada P. Nenada Popovića, gdje autor kritički obrazlaže transformacije urbanog pejsaža najvećeg grada na istarskom poluotoku pod pritiskom različitih političkih ili geopolitičkih stjecaja okolnosti, kao i transformacije koje su se odvile u lingvističkim slojevima, a koji i dalje postoje ili su nestali iz života grada, kao što, s druge strane, objavljujemo i ulomak iz zabilješki hrvatskog pjesnika i prevoditelja Gorana Čolakhodžića (koji je jedan od urednika ovog časopisa) o njegovu posjetu Rumunjskoj 2011., točnije o Bukureštu tog vremena.

Bio bi to, dakle, naš „program“. Hoće li se ili neće pokazati suviše ambicioznim u odnosu na realne mogućnosti, otkrit će vrijeme samo. U vrijeme kad se časopisi teško osnivaju, a mnogi nestaju ili se batrgaju u financijskim problemima, sasvim je očito da u onome što želimo postići ima solidne doze naivnosti; naivnosti bez koje se niti ne može započeti putovanje. U ovom trenutku (i nakon što smo već naišli na posve neočekivane prepreke) časopis nije doli brodić od papira na neizvjesnom putu. Moja nada je u tome da upravo u njegovoj krhkosti leži i njegova snaga.

Adrian Oproiu,

glavni urednik

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus