ePrivacy and GPDR Cookie Consent by TermsFeed Generator

Ana Dragu: Poezii / Pjesme

Prevela Ana Brnardić Oproiu

Pjesme su prvotno objavljene u ediciji Versopolis kod izdavača SKUD Ivan Goran Kovačić (2022).

8 martie și 7 martie și mereu

Bună seara,
am sunat să îmi spui la mulți ani.
Am lăsat să treacă 24 de ore
dar m-am gândit că ți-ar plăcea să îmi spui 
                                    la mulți ani.

Pentru că vorbesc din obligație
tac îndelung
atunci când aș vrea să vorbesc
totul se întâmplă împotriva naturii mele
vreau să dau filter message
și dau accept
unlike
și dau like
vreau să dau unfollow
și dau follow
sunetul telefonului mă face să urlu.
urlu în interior apoi politicos:
Alo! Spuneți, vă rog! Cu ce vă pot ajuta?
urlu înăuntru
urlu. 

Pentru că mă salutați
trebuie să răspund
pentru că sunt eu
și un stadion plin de oameni lipsiți 
                             de e l e m e n t a r ă
tandrețe
care vor să spună
să relateze
să se plângă
să anunțe
să informeze
să îmi aducă la cunoștință

pentru că gândurile mele
pielea și sinapsele 
s-au stins 
și nu e niciodată liniște
și niciodată destul întuneric
niciodată îndeajuns de liniște
să procesez: erai foarte frumoasă
eu nu îmi dădeam seama atunci 
                             cât de frumoasă erai.

pentru că
soneria
și ciocănitul la ușă
îmi întorc stomacul pe dos
cu infinită tandrețe răspund:
buna seara, îmi pare rău să aud că vă simțiți.

urletul iese un milimetru în afara gurii
și cade la pământ.

consiliu de familie

să nu pornim centrala decât 
                           la sfârșit de noiembrie
să consumăm mai mulți cartofi
ciorbă tocană papricaș cu iaurt 
cartofi prăjiți sau copți
piure, gratinați, răntăliți
cartofi franțuzești 
pentru ființe cerești

să acceptăm hainele vechi de pomană
hainele noi sunt oricum chinezești
Fuck China! Fuck iarna invadatoare!

o să împrumut eu banii pentru meditații
și știi ce, i-am spus protectoare
când eram mică îmi înveleam manualele în hârtie,
nu în coperte strălucitoare 
era maro dar acum există și colorată
hârtie colorată!
îți poți alege culoarea preferată

nu e nimeni pe hol deci nu lăsa becul aprins 
am apucat să strig
în timp ce fiică-mea își târa pijamaua 
spre pat

becul ăla nu ține de frig.

primele cadre dintr-un film despre liniște

dacă ar veni cineva
să bată încet din inimă
în spatele ușii
aș avea cel puțin pe cine să alung

dar uite că nu vine nimeni
copiii au trecut prin cameră mai devreme
mi-au vărsat cana de cafea
pe cearșaf
 
învelesc pata
îi așez cealaltă pernă la cap.
am terminat sesiune

sunt obosită nedumerită și plină de pix 
ai crede că sunt vânătăile cu care plecam dimineața de la tine
și care îmi țineau discret companie tot drumul
450 de km de la ieșirea din orașul tău
până la intrarea în orașul meu
450 de km
privind insistent scaunul gol din dreapta
cu senzația aia stranie 
de accident
Imunitatea neînțelegerii – Liberty Bridge

După ce-am învârtit în gol manivela 
                              mașinii cu suveniruri
fără să cadă nici o monedă
fumând îndelung pe terasa de lângă funicular
cu tine vorbesc

Budapesta 
orașul bazinelor cu aburi fierbinți
băieți aroganți
și vânzătoare mult prea elegante:

Casa Terorii 
Meniul rânced pentru turiști și
Ploaia înghețată de pe Szent Gellért hegye

toate împreună
rostogolesc acum la vale butoaie în care tristețea
face eforturi supraomenești
să se transforme-n nostalgie

Casa ta Istvan
e plină de musafiri, câini, copii și paprika
ai crescut ai copii 
imposibil de mari
fumăm în același oraș
chiar dacă eu m-am lăsat de mult de fumat
în picioare
și nu vreau să uit
pantofiorii de fier ruginiți pe malul kék Duna
sub care plutesc încă țipetele 
neînghițite de curenți
ale copiilor evrei împușcați în cap.

Bulevardul Andrassy gol
consumând în liniște
marile explozii
Bastionul pescarilor
muzeul muzicii
muzeul farmaciei

nici plimbarea cu vaporașul pe sub toate podurile
pe care chiar atunci ai fi putut să treci 
tu

Băile Székenyi
crăpăturile pielii din care noaptea țâșnește 
                                         lumină
și Piața eroilor 
unde
printre chinezi în pelerine de plastic
strigând entuziasmați

insert sun, insert sun

spânzurați de capetele bețelor de selfie 
clic, clic zâmbește!
m-am oprit 
și-am vomat.

De trei zile învârt manivela mașinii cu suveniruri
la Castelul Regal
fără să cadă nici o monedă
te aștept.
CFricire

după nopțile 
în care a rămas fără mine 
ne regăsim ritmurile domestice
ca după o lungă perioadă de spitalizare
nu pornim nici o discuție
pereții sunt scăldați în lumina albastră
eu în fotoliu cu ochii închiși ascult algiers 
la o singură cască

întins în pat 
D. ascultă pe Yoube 
interviuri cu ceferiști

broasca luminoasă din Cracovia
îmi amintește de tine
e jucăria noastră nemuritoare
își face imperturbabilă datoria
chiar dacă nu e nimeni acasă

putere

dacă nu stingi broasca luminoasă mâine 
                             o să fii foarte obosit
și o să vorbești prostii și o să râdă copiii de tine
dacă n-o stingi în clipa asta
ești pedepsit
copii


am copii
vreau copii
ce bine că dormind lângă tine
am născut copii 
faceți copii
mulți copii
copiii nu te lasă să mori
copiii nu te lasă să scrii.
Osmi marta i sedmi marta i uvijek

Dobra večer,
nazvala sam da mi kažeš sretan rođendan.
Pustila sam da prođe 24 sata
ali sam pomislila da bi mi rado rekao 
                             sretan rođendan.

I stoga što govorim iz dužnosti
dugo šutim
onda kad bih htjela govoriti
sve se odvija suprotno mojoj naravi 
želim postaviti filter message
a stavim accept
unlike
a dam like
želim staviti unfollow
a stavim follow
od zvuka telefona poželim urlati,
urlam u sebi zatim pristojno:
Halo! Izvolite! Kako vam mogu pomoći?
urlam u sebi
urlam.

Jer me pozdravite
moram odgovoriti
jer sam to ja
i stadion pun ljudi lišenih 
                           e l e m e n t a r n e
nježnosti
koji žele govoriti
pripovijedati 
žaliti se
objaviti
informirati
upoznati me

jer moje su se misli
koža i sinapse
ugasili
i nikad nema mira
i nikada nije dovoljno mračno
nikad dovoljno mira
da pojmim: bila si jako lijepa
nisam tada shvaćala 
                         koliko si lijepa bila.

jer 
zvono
i kucanje na vrata
uvrću mi želudac
odgovaram beskrajno nježno:
dobra večer, žao mi je što se tako osjećate.

urlik iziđe jedan milimetar izvan usta
i padne na tlo.
obiteljski savjet

ne paliti grijanje sve do kraja studenog
jesti više krumpira
čorbu gulaš paprikaš s jogurtom
pržene ili kuhane krumpire 
pire, gratinirani, restani
francuski krumpir
za nebeska stvorenja

primiti staru odjeću kao milostinju
nova je odjeća ionako kineska
Fuck China! Fuck, zimo uzurpatorska!

posudit ću novac za instrukcije
i znaš što, rekla sam zaštitnički,
kad sam bila malena omatala sam                                             udžbenike u papir,
ne u svjetlucave omote
bio je smeđ ali sada postoji i u boji
papir u boji!
možeš odabrati boju koju želiš

nema nikog u hodniku pa ne ostavljaj                                                 upaljeno svjetlo
počela sam vikati
dok je moja kći vukla pidžamu do kreveta

to te svjetlo neće ugrijati.


prvi kadrovi filma o miru

kad bi netko došao
i tiho srcem pokucao
na vrata
imala bih barem koga otjerati

ali eto nitko ne dolazi
djeca su još prije prošla kroz sobu
prevrnula mi šalicu s kavom
na plahtu

umotam mrlju
stavim drugi jastuk pod glavu
završni ispiti su gotovi

umorna sam zbunjena i puna kemijskih olovaka
pomislio bi da su to modrice s kojima ujutro odlazim od tebe
i koje su mi diskretno pravile društvo cijelim putem
450 km od izlaza iz tvog grada
do ulaza u moj grad
450 km
promatrajući ustrajno prazno sjedalo zdesna
s onim čudnim osjećajem
nesreće
Imunitet nesporazuma – Liberty Bridge

Nakon što sam uzalud okretala ručicu 
                             na aparatu za suvenire
a da nijedan novčić nije pao
dugo pušeći na terasi pored uspinjače
s tobom razgovaram

Budimpešta
grad bazena s kipućom parom
s arogantnim mladićima
i neobično elegantnim prodavačima:

Kuća terora
užegli jelovnik za turiste i
ledena kiša na Szent Gellért hegye

sve to skupa
nizbrdo kotrljaju bačve u kojima tuga
čini nadljudske napore
da se preoblikuje u nostalgiju

Tvoje kuća, Ištvane
puna je gostiju, pasa, djece i paprike
odrastao si imaš djecu
nevjerojatno veliku
pušimo u istom gradu
iako sam ja odavno prestala pušiti
stojim
i ne želim zaboraviti
zahrđale željezne cipelice na obali kék Duna
pod kojima i dalje plutaju vriskovi
što ih struja nije progutala
židovske djece ustrijeljene u glavu

Pûsti Bulevar Andrassy 
mirno probavlja
velike eksplozije
Ribarska tvrđava
muzej glazbe
muzej farmacije

ni vožnja brodićem ispod svih mostova 
kojima si baš tada 
ti mogao proći

Toplice Székenyi
pukotine na koži iz kojih noć brizga svjetlo
i Trg heroja
gdje
među Kinezima u plastičnim pelerinama
koji ushićeno viču

insert sun, insert sun

obješeni o vrhove selfie-štapova
klik, klik smiješak!
zaustavila sam se
i ispovraćala.

Već tri dana okrećem ručicu na 
                              aparatu za suvenire
u Kraljevskoj palači
a da ne ispadne ni jedan novčić
čekam te.

Kakva sreća

nakon noći
u kojoj je ostao bez mene
iznova pronalazimo domaće ritmove
kao nakon dugog razdoblja hospitalizacije
ne započinjemo nikakve rasprave
zidovi su okupani plavom svjetlosti
u fotelji zatvorenih očiju slušam algiers
na jednu slušalicu

ležeći u krevetu
D. sluša na Youtubeu
intervjue sa željezničarima

svijetleća žaba iz Krakova
podsjeća me na tebe
to je naša besmrtna igračka
mirno vrši svoju dužnost
čak i kad nema nikoga kod kuće

moć

ako ne ugasiš svijetleću žabu sutra 
                               ćeš biti jako umorna
i govorit ćeš gluposti djeca će ti se smijati
ako je ne ugasiš isti čas
gotova si
djeca


imam djecu
želim djecu
kako je dobro što spavajući uz tebe
rodila sam djecu
pravite djecu
mnogo djece
djeca ti ne daju umrijeti
djeca ti ne daju da pišeš.



Prevela Ana Brnardić Oproiu
Pjesme su prvotno objavljene u ediciji Versopolis kod izdavača SKUD Ivan Goran Kovačić (2022).

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.