Prevela Ana Brnardić Oproiu
Pjesme su prvotno objavljene u ediciji Versopolis kod izdavača SKUD Ivan Goran Kovačić (2022).
8 martie și 7 martie și mereu
Bună seara,
am sunat să îmi spui la mulți ani.
Am lăsat să treacă 24 de ore
dar m-am gândit că ți-ar plăcea să îmi spui
la mulți ani.
Pentru că vorbesc din obligație
tac îndelung
atunci când aș vrea să vorbesc
totul se întâmplă împotriva naturii mele
vreau să dau filter message
și dau accept
unlike
și dau like
vreau să dau unfollow
și dau follow
sunetul telefonului mă face să urlu.
urlu în interior apoi politicos:
Alo! Spuneți, vă rog! Cu ce vă pot ajuta?
urlu înăuntru
urlu.
Pentru că mă salutați
trebuie să răspund
pentru că sunt eu
și un stadion plin de oameni lipsiți
de e l e m e n t a r ă
tandrețe
care vor să spună
să relateze
să se plângă
să anunțe
să informeze
să îmi aducă la cunoștință
pentru că gândurile mele
pielea și sinapsele
s-au stins
și nu e niciodată liniște
și niciodată destul întuneric
niciodată îndeajuns de liniște
să procesez: erai foarte frumoasă
eu nu îmi dădeam seama atunci
cât de frumoasă erai.
pentru că
soneria
și ciocănitul la ușă
îmi întorc stomacul pe dos
cu infinită tandrețe răspund:
buna seara, îmi pare rău să aud că vă simțiți.
urletul iese un milimetru în afara gurii
și cade la pământ.
consiliu de familie
să nu pornim centrala decât
la sfârșit de noiembrie
să consumăm mai mulți cartofi
ciorbă tocană papricaș cu iaurt
cartofi prăjiți sau copți
piure, gratinați, răntăliți
cartofi franțuzești
pentru ființe cerești
să acceptăm hainele vechi de pomană
hainele noi sunt oricum chinezești
Fuck China! Fuck iarna invadatoare!
o să împrumut eu banii pentru meditații
și știi ce, i-am spus protectoare
când eram mică îmi înveleam manualele în hârtie,
nu în coperte strălucitoare
era maro dar acum există și colorată
hârtie colorată!
îți poți alege culoarea preferată
nu e nimeni pe hol deci nu lăsa becul aprins
am apucat să strig
în timp ce fiică-mea își târa pijamaua
spre pat
becul ăla nu ține de frig.
primele cadre dintr-un film despre liniște dacă ar veni cineva să bată încet din inimă în spatele ușii aș avea cel puțin pe cine să alung dar uite că nu vine nimeni copiii au trecut prin cameră mai devreme mi-au vărsat cana de cafea pe cearșaf învelesc pata îi așez cealaltă pernă la cap.
am terminat sesiune sunt obosită nedumerită și plină de pix ai crede că sunt vânătăile cu care plecam dimineața de la tine și care îmi țineau discret companie tot drumul 450 de km de la ieșirea din orașul tău până la intrarea în orașul meu 450 de km privind insistent scaunul gol din dreapta cu senzația aia stranie de accident
Imunitatea neînțelegerii – Liberty Bridge
După ce-am învârtit în gol manivela
mașinii cu suveniruri
fără să cadă nici o monedă
fumând îndelung pe terasa de lângă funicular
cu tine vorbesc
Budapesta
orașul bazinelor cu aburi fierbinți
băieți aroganți
și vânzătoare mult prea elegante:
Casa Terorii
Meniul rânced pentru turiști și
Ploaia înghețată de pe Szent Gellért hegye
toate împreună
rostogolesc acum la vale butoaie în care tristețea
face eforturi supraomenești
să se transforme-n nostalgie
Casa ta Istvan
e plină de musafiri, câini, copii și paprika
ai crescut ai copii
imposibil de mari
fumăm în același oraș
chiar dacă eu m-am lăsat de mult de fumat
în picioare
și nu vreau să uit
pantofiorii de fier ruginiți pe malul kék Duna
sub care plutesc încă țipetele
neînghițite de curenți
ale copiilor evrei împușcați în cap.
Bulevardul Andrassy gol
consumând în liniște
marile explozii
Bastionul pescarilor
muzeul muzicii
muzeul farmaciei
nici plimbarea cu vaporașul pe sub toate podurile
pe care chiar atunci ai fi putut să treci
tu
Băile Székenyi
crăpăturile pielii din care noaptea țâșnește
lumină
și Piața eroilor
unde
printre chinezi în pelerine de plastic
strigând entuziasmați
insert sun, insert sun
spânzurați de capetele bețelor de selfie
clic, clic zâmbește!
m-am oprit
și-am vomat.
De trei zile învârt manivela mașinii cu suveniruri
la Castelul Regal
fără să cadă nici o monedă
te aștept.
CFricire după nopțile în care a rămas fără mine ne regăsim ritmurile domestice ca după o lungă perioadă de spitalizare nu pornim nici o discuție pereții sunt scăldați în lumina albastră eu în fotoliu cu ochii închiși ascult algiers la o singură cască întins în pat D. ascultă pe Yoube interviuri cu ceferiști broasca luminoasă din Cracovia îmi amintește de tine e jucăria noastră nemuritoare își face imperturbabilă datoria chiar dacă nu e nimeni acasă
putere
dacă nu stingi broasca luminoasă mâine
o să fii foarte obosit
și o să vorbești prostii și o să râdă copiii de tine
dacă n-o stingi în clipa asta
ești pedepsit
copii am copii vreau copii ce bine că dormind lângă tine am născut copii faceți copii mulți copii copiii nu te lasă să mori copiii nu te lasă să scrii.
Osmi marta i sedmi marta i uvijek
Dobra večer,
nazvala sam da mi kažeš sretan rođendan.
Pustila sam da prođe 24 sata
ali sam pomislila da bi mi rado rekao
sretan rođendan.
I stoga što govorim iz dužnosti
dugo šutim
onda kad bih htjela govoriti
sve se odvija suprotno mojoj naravi
želim postaviti filter message
a stavim accept
unlike
a dam like
želim staviti unfollow
a stavim follow
od zvuka telefona poželim urlati,
urlam u sebi zatim pristojno:
Halo! Izvolite! Kako vam mogu pomoći?
urlam u sebi
urlam.
Jer me pozdravite
moram odgovoriti
jer sam to ja
i stadion pun ljudi lišenih
e l e m e n t a r n e
nježnosti
koji žele govoriti
pripovijedati
žaliti se
objaviti
informirati
upoznati me
jer moje su se misli
koža i sinapse
ugasili
i nikad nema mira
i nikada nije dovoljno mračno
nikad dovoljno mira
da pojmim: bila si jako lijepa
nisam tada shvaćala
koliko si lijepa bila.
jer
zvono
i kucanje na vrata
uvrću mi želudac
odgovaram beskrajno nježno:
dobra večer, žao mi je što se tako osjećate.
urlik iziđe jedan milimetar izvan usta
i padne na tlo.
obiteljski savjet ne paliti grijanje sve do kraja studenog jesti više krumpira čorbu gulaš paprikaš s jogurtom pržene ili kuhane krumpire pire, gratinirani, restani francuski krumpir za nebeska stvorenja primiti staru odjeću kao milostinju nova je odjeća ionako kineska Fuck China! Fuck, zimo uzurpatorska! posudit ću novac za instrukcije i znaš što, rekla sam zaštitnički, kad sam bila malena omatala sam udžbenike u papir, ne u svjetlucave omote bio je smeđ ali sada postoji i u boji papir u boji! možeš odabrati boju koju želiš nema nikog u hodniku pa ne ostavljaj upaljeno svjetlo počela sam vikati dok je moja kći vukla pidžamu do kreveta to te svjetlo neće ugrijati.
prvi kadrovi filma o miru kad bi netko došao i tiho srcem pokucao na vrata imala bih barem koga otjerati ali eto nitko ne dolazi djeca su još prije prošla kroz sobu prevrnula mi šalicu s kavom na plahtu umotam mrlju stavim drugi jastuk pod glavu
završni ispiti su gotovi umorna sam zbunjena i puna kemijskih olovaka pomislio bi da su to modrice s kojima ujutro odlazim od tebe i koje su mi diskretno pravile društvo cijelim putem 450 km od izlaza iz tvog grada do ulaza u moj grad 450 km promatrajući ustrajno prazno sjedalo zdesna s onim čudnim osjećajem nesreće
Imunitet nesporazuma – Liberty Bridge
Nakon što sam uzalud okretala ručicu
na aparatu za suvenire
a da nijedan novčić nije pao
dugo pušeći na terasi pored uspinjače
s tobom razgovaram
Budimpešta
grad bazena s kipućom parom
s arogantnim mladićima
i neobično elegantnim prodavačima:
Kuća terora
užegli jelovnik za turiste i
ledena kiša na Szent Gellért hegye
sve to skupa
nizbrdo kotrljaju bačve u kojima tuga
čini nadljudske napore
da se preoblikuje u nostalgiju
Tvoje kuća, Ištvane
puna je gostiju, pasa, djece i paprike
odrastao si imaš djecu
nevjerojatno veliku
pušimo u istom gradu
iako sam ja odavno prestala pušiti
stojim
i ne želim zaboraviti
zahrđale željezne cipelice na obali kék Duna
pod kojima i dalje plutaju vriskovi
što ih struja nije progutala
židovske djece ustrijeljene u glavu
Pûsti Bulevar Andrassy
mirno probavlja
velike eksplozije
Ribarska tvrđava
muzej glazbe
muzej farmacije
ni vožnja brodićem ispod svih mostova
kojima si baš tada
ti mogao proći
Toplice Székenyi
pukotine na koži iz kojih noć brizga svjetlo
i Trg heroja
gdje
među Kinezima u plastičnim pelerinama
koji ushićeno viču
insert sun, insert sun
obješeni o vrhove selfie-štapova
klik, klik smiješak!
zaustavila sam se
i ispovraćala.
Već tri dana okrećem ručicu na
aparatu za suvenire
u Kraljevskoj palači
a da ne ispadne ni jedan novčić
čekam te.
Kakva sreća nakon noći u kojoj je ostao bez mene iznova pronalazimo domaće ritmove kao nakon dugog razdoblja hospitalizacije ne započinjemo nikakve rasprave zidovi su okupani plavom svjetlosti u fotelji zatvorenih očiju slušam algiers na jednu slušalicu ležeći u krevetu D. sluša na Youtubeu intervjue sa željezničarima svijetleća žaba iz Krakova podsjeća me na tebe to je naša besmrtna igračka mirno vrši svoju dužnost čak i kad nema nikoga kod kuće
moć
ako ne ugasiš svijetleću žabu sutra
ćeš biti jako umorna
i govorit ćeš gluposti djeca će ti se smijati
ako je ne ugasiš isti čas
gotova si
djeca imam djecu želim djecu kako je dobro što spavajući uz tebe rodila sam djecu pravite djecu mnogo djece djeca ti ne daju umrijeti djeca ti ne daju da pišeš. Prevela Ana Brnardić Oproiu Pjesme su prvotno objavljene u ediciji Versopolis kod izdavača SKUD Ivan Goran Kovačić (2022).
